Copiii nostri intre 0-2 ani

Rezumarea primului mesaj :

Impartasiti-va experientele,trairile,dati sfaturi la nevoie,

Astazi am avut o zi minunata! Tati a venit incarcat de cadouri.
De obicei, sotul ma suna inainte sa plece de la birou. Astazi insa l-am gasit acasa cand am venit cu Eralp de afara. Nu intelegeam de ce nu pot baga cheia in usa. Si surpriza: tati era acasa si ne pregatea surprizele:
- masuta de mancat
- baby phone
- suzeta de cauciuc (poate nu se mai trezeste Eralp la supt din 2 in 2 ore )
- protectii pt colturile mesei

buna....
nico....frumoase cadour sa le folosit sanatosi
vroiam sa va arat ceva.....
asa papam noi fructele ....https://picasaweb.google.com/111535030840726503222/21Septembrie2011

scuzatimi scrisul dar Sara butoneaza si ea tastatura ....

Alinuta, Sara e superba!..
Paaaaaai...... asa face si Ralucuta cu fructele, dar eu nu am curaj s-o las singura, ca ea musca pana la urma si bucati mari si se ineaca, a patit-o deja....:-(

Nico sa stapaniti si folositi sanatosi noile achizitii!

Pup!

Buna ziua, mamici minunate!

Pupam fete frumoase si mancacioase!
Da, asa papa si Eralp fructe. Dar si el e ambitios si rupe bucati prea mari pt abililitatea lui de a mesteca. Mai avem de lucrat. Ar mai fi o solutie cu suportul din plasa pt fructe dar se cam mozoleste si nu prea are rabdare. Tot mana lui mami este sfanta.

buna
ieri am implinit si noi 6 luni si dupa cum este normal astazi am sarbatorit cu un vaccin .....ne-am cantarit si avem asa 9200 kg si 71 de cm
tanti doctor este foarte multumita si bineanteles si noi ,ne-a recomandat introducerea galbenusului de ou si carnita de vita ,pui,curcan si piscoturi
am mai avansat si noi cu statul in fundulet dar mai exersam
in rest ce sa va mai spun avem energie foarte multa ,ne plac masinutele si papusile dar numai care au ,,par,, pe cap care sunt cheale nu sunt bune
pup la mamici
sa cresteti mari si sanatosi

Seara buna dragi mamici si pitici care numai sunt asa de mici

Eu mai greu , am un bb atomic care vrea numai plimbat in picioare prin casa se catara de orice si trage la greu de lucruri, obiecte. Raysa are 7 luni si 2 saptamani, este ff activa, are 7,600gk. si 68 cm, mananca orice dar cu limita, sa nu cumva sa se ingrase, lucru care ma dispera. Am inceput sa ii introduc si a 3 masa , sa vedem cu evolueaza treaba. Este fericita posesoare de 6 dintisorii, iar eu am nervii pe bigudiuri asta este.

Si mai vin si cu o bomba , se pare ca vine bb 2 , nu era in plan , dar......... mergem mai departe.

Cam atat, va pup si imi pare rau ca nu pot sa palavragesc mai mult cu voi.

Alinutahu sa-ti traiasca, sa tot cresteti mari si voinici!

Alinutashali, felicitari!!! ce surpriza frumoasa! Sa va bucurati de Raysa si de noul bb! bine ca s-a intamplat acum, esti tanara si e mica diferenta intre copii!
Sarcina usoara!

Am fost si nou la control, Raluca are 75 cm si 9750 g. E nitel deasupra mediei si cu inaltimea si cu greutatea. Pe 25 septembrie a implinit 9 luni!

Si pe mine m-a epuizat cu mersul pe langa mobila, agatat, rasturnat, alergatul de-a busilea..! Alerg toata ziua sa o pun la locul de joaca si ea e mereu in calatorie. Raluca a avut un salt in dezvoltarea motorie chiar interesant: ea pana la 8 luni doar se tara sprijinita in maini si se agata de lucruri, sprinta de pe vine in fata, se tara pe spate etc., dar nu se putea misca pe distante mari si nici in picioare nu statea. Ei bine pe 8 septembrie (am notat!) eram la cafea si pur si simplu am vazut-o ridicandu-se in picioare in patut si mentinandu-se mult timp. Culmea e ca tot din ziua aia a inceput sa mearga de-a busilea, mai intai stangaci si apoi- in trei zile- cu o rapiditate uimitoare, de parca o facuse dintotdeauna. A fost ca si cum s-ar fi antrenat in secret, asa de mare a fost surpriza cu mersul pe picioare si de-a busilea, pur si simplu s-a intamplat peste noapte. Spune ''mama'' cu adresa acum si ''tata'' la fel si mai are ea un Nei care inseamna Nu. In rest zice bolboroseli si multe silabe, care nu stiu ce si cum semnifica! Altceva...Raluca danseaza fetelor!:-)) Adica se misca in ritmul muzicii de pe la 7 luni. Pur si simplu oriunde ar fi si in orice pozitie, cum aude muzica incepe sa se legene fata spate, cel mai haios e cand e in patru labe si incepe muzica, dar si cand sta in fund se hatzana de mama focului. Acum mai recent danseaza si in picioare , sprijinita de masuta de cafea, isi misca fundu in fata si in spate, sau da dintr-o mana, ca p-aialalta o tine pe masa sa nu cada. Ii place joaca cu mingea, are o minge mica ''hello kitty'', i-am cumparat-o cand avea 5 luni jumate si am invatat-o chiar bine sa arunce cu ea spre mine si s-o prinda inapoi sau joaca fotbal de-a busilea pe podea, adica arunca minge si apoi alearga dupa ea si o prinde si iar o arunca s.a.m.d. Ii plac toate jocurile cu bataie din palme, jucariile care au ''detalii, chestii mici de care sa apuce, dar, ca tuturor copiilor, cel mai tare ii plac obiectele interzise (telecomanda, chei, ochelarii, cerceii etc..) Sa ma mai gandesc ce mai face: copiaza gesturile noastre si pe cele din desene animate, discuta pe limba ei si se cearta cu intonatie, rade si tipa cand vede copii si animale sau cand schimb canalul TV pe desene animate. De asemenea cred ca a invatat in felul ei ca NU inseamna ca i se interzice ceva (se retrage si sta cateva secunde si pe urma iar incearca sa apuce obiectul interzis, iar zic NU, iar se retrage si asteapta.. Vinerea trecuta nu am mai tinut-o in scoica de masina pe carutul de supermarket ci am pus-o in fata, in fund ca pe copiii mari! Nu pot sa va descriu cat de mandra si fericita a fost (dar o tineam de o manuta sa nu cumva sa iasa de acolo )!. Aaaaa..si de cateva zile a inceput sa ''imparta'' cu noi: ieri i-a oferit suzeta lui tacsu (cred ca parea in nevoie saracu!) si azi mi-a dat si mie sa musc din biscuitele ei de orez. Dar ce fericire si ce mai radea cand a vazut ea ca am mancat din manuta ei, pe urma a ''muscat'' iar ea si iar mi-a oferit si mie!. Ce chestie fetelor, asa amuzata si bucuroasa am fost de parca cine stie ce facea!..In fine ar mai fi multe de palavragit despre cat de minunate si speciale mi se par mie toate nimicurile pe care le face, dar ma opresc aici, ca sa mai povestiti si voi.. Noapte buna!

lumi....mortala Ralucuta ta ....te-am citit cu mare placere si intre timp ii explicam lui Sara ce face fetita lui ,,tanti,, luminita
noi nu prea am dormit de doua seri pt ca piticotu a racit putin si ori ii curge nasul de numa ori ii este infundat si nu prea poate respira pe nas iar pe gura pt ca suntem dependente de suzeta iar nu poate reaspira si se ineaca si tuseste si plangoceste ,am facut si putina febra ,ne iese un dintisor in fata jos si numai ar roade .....grea perioada dar sa speram ca trece repede si ne revenim la normal

Alinutashali....felicitari si multa sanatate micutei

Hello, aparem si noi la interval 
De la sfarsitul lui august, stam mai mult la curte, ocazional mai ramanem si pe la bloc.
Ma bucur sa citesc ca prichindeii vs evolueaza tare frumos. Noi la capitolul kg si cm suntem cam codase , acum 1,5 sapt Mara avea 8770gr, iar Maia 8350 gr, si cam minione, doar au cu cine sa semene.

In schimb sunt foarte active, duracell e putin spus, alearga si-s intr-o continua explorare.
Pe zi ce trece se vad progresele lor, si nu inceteaza sa ma uimeasca. Le place sa danseze, sa zdrangane la chitarile lui tati si sa asculte muzica.

Sunt tare vorbarete, invata cuvinetele destul de repede si le asociaza cu exemple.
De ex: cocoi=cocos, picici=pitici, Saia=Sara (verisoara lor), vupita= vulpita (catelul vecinilor), bacu=becul, mucu =zic cand le curge nasucul, ta ta= rata R- inca nu-l pot pronunta , Maia o striga pe Mara tot Maia )), cocodac=cotcodac, ghidi ghidi= gadi gadi, mau=miau, am am=ham ham, mas=marş, mamai=mamaie, tatai=tataie, cacacu=capacul, pipi, caca si exemplele pot continua. Iar cand vor sa fie plimbate, mai ales Mara, striga Haide haide ....

Maia e posesiva cu jucariile, nu conteaza ce jucarie are ea in mana, ca tot mai buna e a Marei, si instantaneu i-o sustrage.Bataie mare e pe masina din poza de la avatar, sa nu care cumva sa o atinga Mara cat ea ea cocotata pe masinuta.

Mara e mai batausa, daca incepe sa zica Băi, in urmatoarea secunda e pus pe dat palme Maiei.

Sunt insa si foarte tandre, isi fac măi-măi una celeilalte si solidarizeaza la capitolul plans mai ales atunci cand e vorba de curatat nasucul.

Daca le cer sa imi aduca anumite jucarii percuteaza foarte repede si imi aduc.

Dupa somnic, uneori au discutii tare serioase pe limba lor, se mangaie, se pupa, isi dau manuta, fac schimb de suzete si de papitoaie.

Persista 2 reprize de somnic pe zi, in care am si eu timp sa mai fac una alta.
Nu suporta sosetutele in picioare, si avem mare razboi pe tema asta, asa ca de multe ori le dau dres sau pantalonas cu crac.

De mancat mananca destul de ok, se putea si mai bine dar asta este. Mai nou, mananca inainte carnea asa taiata fin, si legumele separat, stau langa mine cand le pregatesc masa, si le aud NA , Na ,Na..adica da-mi ...si le dau cocoloase cocoloase si uite asa dispare carnea, ficatelul , pestele .
Pe Maia am surprins-o indesand biscuitele in gura unei broscute de plus

Legumele ies f gustoase fierte la abur, va recomand cu drag sita floricica de la IKEA, in locul steamer-ului.
http://www.ikea.com/ro/ro/catalog/products/90112531/

Ma duc sa le pregatesc masa, in curand se vor trezi.

buna mamici....
nico ai amintit tema ,,BILI,, ....ei noi am facut cateva probe si dupa mult miorcait si lacrimioare astazi am facut primul pisi pe bili ,bucurie mare
eu am duso cu mine la wc pe ea am asezato pe bili iar eu pe wc ,am pornit apa si am tot dat din gura pis pis si curge apa si mami face pisu si Sara deja ii fetita mare si iar pis pis si astazi am resit dar dupa ce am pus pamers curat nu au trecut 10 min bune si a facut caca dar ma rog astazi a fost numai laudata
spunetimi si mie cum so dezobisnuiesc de deschisul dulapurilor ....frate toate usile la care ajunge sunt lipite cu banda scoci
ieri a sosit mama mea in vizita pt o sapt si radea cu lacrimi ca nu putea deschide usile de la dulapul din buc ...alta idee nu mi-a venit
ii tot explic ca nu ii voie ea se uita la mine si face din cap nu dar manuta ii umbla
in rest crestem am inceput deja sa fugim ,ne jucam dea scunselea ,am inceput sa o las pe ea sa ia cu lingurita din farfuie ,bineanteles si in par si in sosete si in toata buc zboara mancarea dar na ....lapticul de dimineata il bem din canita ,seara cere sticluta

lumi sper ca Ralucuta este mai bine ....si Sara a facut febra ba chiar si o usoara diaree cand iau iesit dintisori

pupici la miamici ,fetite si baieti cuminti

P.S....imediat facem si noi un anisor ,trece vremea ....ne gandim la un al doilea bebe

Alinuta, ff frumos evolueaza Sara.
Eu inca nu mi-am facut curaj sa-l las pe Eralp sa bage lingurita in mancare. Desi am achizitionat de la IKEA o barbita ... in forma de bluzita , dintr-un material impermeabil.
Despre olita am tot citit si nu ma grabesc. Am inteles ca nu tb fortati si ca varsta optima ar fi 1.6-2 ani. Voi pune cateva info, poate ajuta.
In privinta dulapurilor , n-ar trebui infranata curiozitatea micutilor ci ar trebui ca noi, parintii, sa reorganizam mobilierul/ interiorul dulapurilor astfel incat sa nu-i punem in pericol pe "micii exploratori".

Eu, spre ex, am "mascat" cu mobilier si perne decorative accesul catre TV, ca tare-i place cocotatul pe masa. Am astupat prizele cu dispozitive speciale.
In bucatarie, am lasat in sertarele/ dulapurile la care ajunge el doar servete de bucatarie, fete de masa, bureti de vase, ustensile, cutii, strecuratori si castroane de plastic.
Pe hol, am mascat dulapurile de pantofi fie aspiratorul (pe care s-a plictisit sa-l plimbe ) si cu o cutie de la masinuta, frumos colorata (in care bate toba ).
Desigur, am si eu dulapuri lipite cu banda adeziva, ca nu pot reorganiza chiar totul. Dar el e bucuros ca are acces la cateva si curios nevoie mare.

Pupici la pitici si mamici!

nico....acces are peste tot mai putin in baie ,cat despre dulapuri eu de ex in buc nu am corpuri sus pe perete ,ii o buc mare cu mobila in forma de L si nu prea am unde masca lucrurile ,are si ea voie la dulapul cu prosoape dar se plictiseste de el repede si vrea unde nu poate deschide
cat despre bili am citit si eu pe net mult dar Sara a marait la inceput acuma face pipi si bili canta si ea se aplauda singura
eu nu consider ca o fortez cu ceva ,are 3 bili si in toata casa este pus intr-un colt unul ....astazi am inceput sa o las fara pampers si la fiecate ora o asez pe bili ....ii mortala in chiloti ....eu vad ca ii coperativa in privinta asta ,nu am so fortez deloc
tanti lingurita este preferata ei ,eu am luat din silicon de la avent ,dar nu prea reuseste sa bage in gurita cu mancare mai mult goala ,mancarea pica pe ,,traseul,, farfurie -gurita

pupici

Alinuta, trebuie sa fie tare haioasa Sara.

Sunt sigura ca e drum lung pana la hranirea singurica dar faptul ca o lasi sa se joace cu mancarea este excelent. Am citit ca-i face mai binevoitori cu felurile de mancare noi.
Eralp, spre ex, este curios sa vada ce are in meniu, testand cu degetelul. Astfel ca are si el un mic contact cu mancarea cand ii explic si ii arat ce i-am pregatit.
Va trebui sa-mi fac curaj sa-l las sa "participe" si la hranire. Revin sa va povestesc si eu prin ce locuri au ajuns dumicatii.

Cu olita mai astept. Trebuie sa mai aprofundez studiile. Fiind baietel, exemplu de cum se face pipi ar trebui sa-i dea tati.

Cum iti dai seama ca a venit vremea olitei?

- Scutecul copilului este uscat cateva ore consecutiv (semn al maturarii vezicii urinare)
- Nu este constipat si te anunta atunci cand vrea sa faca “pipi” sau “caca”
- Vrea sa ii fie schimbat scutecul de fiecare data ce il uda
- Incepe sa manifeste interes pentru camera de baie si pentru activitatile care se desfasoara acolo
- Micutul intelege ce-i spui si poate chiar sa urmeze instructiuni
- Se poate imbraca si dezbraca fara prea mare ajutor
- De cateva zile copilul este atras de olita, este curios sa puna mana pe ea si sa vada la ce foloseste
Daca unele din aceste lucruri se intampla, atunci ar trebui sa te gandesti serios sa il inveti pe cel mic la ce foloseste olita.
Inainte de a incepe procesul de invatare, cumpara o olita. Poate o olita colorata si desenata sau care are forma personajului preferat al micutului iti va fi mai mult de ajutor decat una obisnuita.
Tine minte ca deprinderea folosirii olitei o va capata mai devreme sau mai tarziu prin vointa proprie. Daca il vei obliga nu vei face decat sa creezi tensiuni si poate micutul se va incapatana mai rau si va refuza cu desavarsire.
Inainte de a incepe, explica-i micutului de fac oamenii mari neoile fiziologice, si cum fac ei acest lurcu, convingandu-l ca daca va face la olita e om mare. De asemenea, important este sa ii arati cum se foloseste olita. La inceput lasa-l sa stea pentru cateva minute pe olita, fara sa se dezbrace, pentru a se familiariza cu ea.
Daca in cursul procesului de invatare se inatampla vre-un accident si micutul face pe alaturi, nu-l certa sub nicio forma. Vei face doar sa inrautatesti situatia, el simtindu-se frustrat ca nu e in stare sa faca la olita. Asigura-l ca micile greseli sunt naturale, darca va invata pana la urma.

ANA SAVIN- “Totul se intampla inainte de 6 ani”

“Un alt domeniu care aduce părinţilor o sumă de dificultăţi inutile, este învăţarea curăţeniei. Marea majoritate a cărţilor de puericultură sunt foarte vagi în acest sens. Unul din punctele esenţiale este de a şti exact când să-l obişnuiţi pe copil să fie curat.
După cum am spus în capitolul precedent, copiii nu au o maturitate neuro- musculară suficientă pentru a-şi putea controla intestinul sau vezica înaine de aproximativ doi ani. Dacă încercaţi să îl educaţi înainte, aceasta va fi un dezasttru, din punct de vedere psihologic, sau va fi o pierdere de timp şi un stres inutil atât pentru mamă cât şi pentru copil. Abandonaţi această chestiune până la vârsta de doi ani. Vom mai discuta despre aceasta în capitolul următor, când vom aborda acest stadiu de dezvoltare.
Probabil că veţi întâlni o vecină care se va lăuda cu mândrie că a reuşit să educe în acest sens pe micuţul ei de 15 luni, chiar fără greutate. Este posibil de asemenea să fiţi impresionată de această performanţă şi să vă întrebaţi dacă nu ar fi cazul să încercaţi şi dumneavoastră acelaşi lucru. Ceea ce nu ştiţi, nici dumneavoastră nici vecina, este că micuţul va face pipi în pat lavârsta de cinci ani şi că asta se va întâmpla dealungul multor ani de zile. Luaţi loc, relaxaţi-vă şi resemnaţi-vă la a mai schimba scutece încă ceva timp.

…

CUM ÎNVĂŢAM COPILUL SĂ SE PĂSTREZE CURAT

În civilizaţia noastră, acesta este stadiul la care trebuie să înceapă învăţarea copilului pentru a se menţime curat. Să începem prin a oferi câteva date psihologice esenţiale pentru acest subiect. Mai întâi, este un fapt verificat că mamele nu-şi pot curăţi copiii înainte ca aceştia să fie de acord. Puteţi trimite un copil la toaletă de mai multe ori, dar dacă nu este pregătit pentru obiceiurile curăţeniei, nu-l puteţi forţa, în ciuda mângâierilor sau încercărilor de intimidare.
În al doilea rând, ceea ce împinge un copil să renunţe la vechile obiceiuri de eliminare fără griji, şi să înveţe această nouă manieră stranie pentru a se descotorosi de deşeuri? Nu există decât un lucru care îl poate incita. El cere ca dragostea şi atenţia dumneavoastră să-l recompenseze pentru a fi învăţat bine acest proces. Dar, nu poate dori dragoste şi atenţie decât atunci când sunteţi deja în raporturi de intimitate cu el. Dacă legăturile dumneavoastră sunt dificile, sunt mari şanse să vă chinuiţi în încercarea de a-l învăţa.
În al treilea rând, dacă începeţi această educaţie înaine ca micuţul să fie pe deplin pregătit, pe plan neuro-muscular să-şi controleze sfincterele, sau dacă insistaţi să-l învăţaţi acest lucru prea devreme, va considera că sunteţi prea exigenţi cu el. Se va simţi depăţit de problemă, traumatizat. De aceea, am indicat cu insistenţă în capitolele precedente că nu trebuie să începeţi acest lucru înainte de aproximativ doi ani.
A patra remarcă: pentru mulţi părinţi, antrenamentul pentru curăţenie pare foarte simplu. Este întradevăr aşa pentru adulţi, dar este un proces de învăţare foarte complex pentru un copil de doi ani. Atunci când materiile în mişcare, în interiorul intestinului exercită o presiune asupra rectului, se produce o relaxare a muşchilor rectali care provoacă o mişcare intestinală incorectă. Pentru a antrena un copil, trebuie să-l învăţăm să schimbe ordinea acestor faze. Trebuie învăţat să suprime reflexul de expulzare al muşchilor rectali, trebuie învăţat să-şi strige părinţii, să meargă până la baie, să se dezbrace şi să se aşeze pe oliţă, toate în timp ce îşi reprimă reflexul imperativ de expulzare al muşchilor rectali. Un copil nu este cu adevărat curat, atâta timp cât nu poate efectua singur toate aceste faze ale unui proces nou pentru el.
Vedeţi de ce este greu pentru un copil de doi ani? Dacă părinţii îl pedepsesc sau folosesc alte metode de constrângere, din cauza greşelilor sau micilor accidente care se pot produce, aceasta va avea ca rezultat un profund traumatism: frică, mânie, îar din caza stângăciei părinţilor pot interveni blocaje.
Cum începeţi? Mai întâi să facem diferenţa între antrenamentul intestinului şi cel al vezicii. Acestea implică mecanisme diferite şi trebuie, deci, abordate în mod diferit. În mod obişnuit, antrenamentul intestinului survine primul. Să începem cu acest lucru.
Mulţi părinti încep antrenamentul copilului, calculând, în imensa lor înţelepciune, ora exactă la cere copilul trebiue aşezat pe oliţă, si felul în care să provoace o mişcare inestinală. Acest procedeu pare foarte logic şi există mulţi părinţi care nu-i pot vedea absurditatea. Poate vă veţi da seama de ea dacă vă voi pune următoarea întrebare: presupuneţi că în acest moment, în mijlocul lecturii, un uriaş de vreo trei metrii vine şi vă ridică, vă duce la baie şi vă aşeaza pe scunul toaletei anunţându-vă cu o voce dură şi imperativă: “ E timpul!”. Presupuneţi că vă obigă să rămâneţi aşezat 5-10 minute. Care ar fi reacţia dumneavoastră? Aceeaşi cu cea a copilului în condiţii identice. Este o comparaţie ridicolă? Gândiţi-vă, şi vedeţi dacă nu există mulţi părinţi care se poartă în acest fel.
Cu mult timp în urmă, într-o carte a Dr. Anderson Aldrich, este descrisă o metodă mult mai satisfăcătoare pentru a antrena un copil şă-ţi controleze intestinul:
“Antrenamentul la care îl vom supune lasă de-o parte una din aptitudinile fundamentale ale unui copil, procesul psihologic de control al intestinului. Când nu reuşim să ne sincronizăm metodele de antrenament cu eforturile de eliminare care se produc în mod natural, lăsăm să ne scape o şansă. Procesul psihologic al mişcărilor intestinale poate fi explicat în puţine cuvinte… Ca şi pentru orice altă activitate vitală a corpului, nimic nu este lăsat la voia întâmplării. Copilul face o mişcare intestinală comformându-se unor reguli bine definite care se manifestă în mod automat în colon… La intervale de câteva ore, se produce un eveniment psihologic destul de spectaculos numit mişcările maselor intestinale. Întreg conţinutul colonului, începând cu partea sa ascendentă, se divizează în mai multe mase (în formă de cârnăciori), şi care coboară cu o viteză surprinzătoare spre rect. Presiunea exercitată în acest fel asupra rectului declanşază contracţia muşchilor abdominali şi relaxarea celor care închid rectul. În acest moment, şi puţin importă la ce oră arbitrar aleasă de noi, se produce o mişcare intestinală la copil. Mişcarea acestor mase intestinale pare penibilă, deoarece copilul se agită din cauza mişcărilor interne, face eforturi viguroase, apoi se “uşurează”…
Nu trece mult timp până ce problema “educaţiei” vine să saboteze acest frumos mecanism. Punem copilul pe oliţă şi aşteptăm… Rareori îl consultăm în ceea ce priveşte timpul acestei acţiuni. Faptul că micuţul are propriul său mecanism, propriul ritm de viaţă, pare să fie ignorat în totalitate.
Este total nesănătos să nu ţinem cont de mişcările maselor intestinale ca forţă iniţială a ritmului de evacuare, deoarece, această activitate naturală, ignorată timp îndelungat, tinde să dispară complet. Este exact ceea ce se întâmplă la majoritatea copiilor constipaţi, stimulul intern este fie dispărut în totalitate, fie a fost ignorat şi acum nu mai poate fi interpretat ca un apel automat de a merge la toaletă”

Greşeala care constă în a nu ţine cont de mecanismul personal de declanşare are deseori consecinţe grave asupra dezvoltării psihologice a copilului dumneavoastră. Va crede că aşteptăm de la el să simtă ceva ce, de fapt nu simte deoarece mişcarea maselor intestinale nu se produce. Acest sentiment îi distruge încet, încet, încrederea în sine. În funcţie de gradul de agresivitate al mamei în lumina acestei pretinse curăţenii şi al caracterului mai mult, sau mai puţin docil al copilului, pot lua naştere tot felul de reacţii psihologice deplorabile. Un copil docil se poate teme să nu fie pedepsit dacă nu-şi reprimă senzaţiile biologice şi intestinale. Va încerca din toate puterile să vă fie pe plac, dar pentru aceasta va trebui să plătească preţul: refuzarea senzaţiilor viscerale care provoacă pierderea încrederii în sine.
Este deasemenea posibil ca micuţul să se plieze cu uşurinţă obiceiurilor de curăţenie care îi sunt impuse, dar să transfere frustraţiile şi conflictele personale în alte domenii. Poate deveni dintr-odată timid şi fricos, sau poate avea coşmaruri. Mama se poate lăuda făra grijă că şi-a educat copilul, fără să vadă vreo legătură între aceasta şi alte probleme care au intervenit treptat.
Copilul, poate de asemenea să nu fie atât de docil. Poate să fie rebel. Dacă face ceea ce îi cereţi, vă va fi superior, deoarece îi stă în puteri să vă satisfacă. Dacă nu face ceea ce trebuie, unde şi când trebuie, descoperă că vă poate enerva. Atât într-un caz cât şi în celălalt, îşi dă seama că poate acţiona asupra dumneavoastră. Acesta este începutul ostilităţilor. Copilul şi-a creeat o schemă mentală de rebeliune care se va extinde probabil la multe alte aspecte ale vieţii sale şi care vă va creea eventual, probleme. Toate aceste reacţii neafaste pot fi evitate. Este suficient să ascultaţi semnalul biologic particular copilului dumneavoastră şi să-i indicaţi să meargă la toaletă.
Acum să fim clari şi să vorbim despre ceea ce trebuie să faceţi când copilul are deja doi ani şi vă hotărâţi să începeţi să-i inoculaţi aptitudinile de curăţenie. Începeţi prin a-l învăţa cuvinte care desemnează ceea ce se întâmplă. Dacă începeţi antrenamentul intestinal în jurul vârstei de doi ani, nu ar trebui să aveţi nici o problemă. Când îl vedeţi că se strâmbă şi că face eforturi, spuneţi-i fără să insistaţi: “Jimmy tocmai face pe el!”. După ce a auzit de mai multe ori această frază, îşi va face o ideea precisă despre ceea ce se îăntâmplă. În curând vă va anunţa el însuşi: “Mami, fac pe mine!”. Când aţi făcut toate aceste lucruri, puteţi trece la etapa următoare.
Folosiţi mai degrabă o oliţă stabilă, decât capacul de toaletă sau chiuveta. Aceasta din mai multe motive: în primul rând că pe oliţă se poate aşeza fără ajutorul nimănui. Apoi, copiii sut deseori speriaţi de înălţimea toaletei şi de zgomotul apei. Cu câteva săptămâni înainte de a încerca “ operaţiunea bebe curat”, puneţi oliţa în baie, în apropierea toaletei, dar nu încercaţi încă să-l învăţaţi să o folosească. Trebuie să o puneţi doar la îndemână şi să îi daţi timp să se familiarizeze cu ea. Copilul are voie să se antreneze, şi şă se aşeze şi să se ridice după ea de câte ori are chef.
Când sunteţi pregătită să-l obişnuiţi, arătaţi-i oliţa. Spuneţi-i că este destul de mare să se aşeze pe ea şi să facă precum adulţii. Copiilor le place să-şi imite părinţii şi fraţii mai mari. Manifestând îngrijorare vis-a-vis de aceste funcţii, mulţi părinţi nu fac apel la acest instinct al imitaţiei. Dacă puteţi să rămâneţi destinsă, să nu vă stresaţi, aceasta va ajuta copilul să vă privească, pe dumneavoastră şi pe soţul dumneavoastră aşezându-vă la toaletă. Deţineţi un avantaj dacă aveţi un copil mai mare. Cel mic încearcă să-l imite pe fratele său în tot ceea ce face. Mersul la toaletă nu este o excepţie.
O dată ce l-aţi învăţat unde şi cum trebuie să-şi facă nevoile, spuneţi-i că a crescut îndeajuns încât să nu mai aibă nevoie de scutec. Puneţi-i un slip şi lăsaţi-l să se descurce. Dacă reuşeşte, puteţi pune slipurile copilului într-un sertar suficient de jos sau pe un raft unde poate ajunge cu uşurinţă. În acest mod se poate schimba singur.
Deoarece îl învăţaţi un lucru nou, amintiţi-vă că pedepsele încetinesc învăţarea. Acestea nu sunt indicate când este vorba de a învăţa un copil să se păstreze curat. Trebuie ca mişcarea acestei mase biologice interne, să fie pentru copil un semnal care să-l anunţe că este cazul să meargă la toaletă. Trebuie să-i susţineţi succesele prin complimente şi afecţiune şi este necesar să ignoraţi eşecurile.
Este o idee bună să-l lăsaţi din când în când, să folosească şi toaleta “celor mari”. Este bine să variaţi condiţiile şi să obişnuiţi copilul cu diferite situaţii. Aceasta vă va ajuta în momentul în care nu vă aflaţi acasă la dumneavoastră sau când vă deplasaţi cu maşina.
Este de asemenea important să aşteptaţi până ce copilul iese din baie pentru a goli conţinutul oliţei. Unii copii sensibili ar putea considera, în acest stadiu al imaginaţiei primitive, că toaleta este un fel de maşinărie diabolică şi violentă care face lucrurile să dispară. Este posibil să i se facă frică. Chiar dacă copilului nu îi este frică de toaletă, faptul de a goli oliţa este un pic deconcertant. El consideră deşeurile ca pe o parte a corpului său şi, într-un fel, le respectă. Când foloseşte oliţa pentru a vă face plăcere, această acţiune are pentru el acelaşi sens ca şi gestul unui copil mai mare care face un cadou unei persoane pe care o iubeşte. Deoarece v-au fost oferite din dragoste, poate să i se pară curios că le aruncaţi imediat în toaletă. Este mai bine să aşteptaţi să părăsească încăperea.




EDUCAREA VEZICII

Controlul vezicii urinare este ceva mai greu de obţinut decât controlul intestinului. De aceea durează mai mult. Există mai multe motive pentru acest lucru. Mai întâi, senzaţiile fizice care semnalizează unui copil că are nevoie să urineze sunt mai puţin pronunţate decât cele ale mişcărilor intestinale. În al doilea rând, la copil faptul de a urina este un reflex automat care este declanşat de presiunea vezicii. Cu alte cuvinte, este mai uşor pentru un copil să se controleze pentru a face ceva decât pentru a împiedica producerea unui lucru.
Controlul vezicii prezintă două aspecte: controlul în timpul veghei şi controlul în timpul somnului. Controlul în timpul veghei survine, în general primul. Doctorul Gesell a remarcat că acest lucru se realizează în trei etape. Mai întâi, copilul îşi dă seama că este ud. Apoi înţelege că este pe cale să se ude şi poate anunţa acest lucru. Ceva mai târziu începe să anticipeze şi să se gândească că este pe cale să se ude. Înainte de a începe învăţarea efectivă a copilului îl puteţi ajuta să exprime aceste etape prin cuvinte. Tatăl poate fi de mare ajutor, în cazul în care aveţi un băiat. Îl puteţi lăsa să-şi privească tatăl urinând din picioare. Dacă aceste sugestii vi se par inconfortabile, este mai bine să nu încercaţi această metodă.
Când veţi fi pregătită să începeţi să educaţi întradevăr copilul să-şi controleze vezica, vă puteţi baza pe semnele biologice care indică o vezică plină şi nevoia de a urina. Puneţi-i un slip şi spuneţi-i că este destul de mare pentru a urina fără a mai folosi oliţa. Dacă este băiat, se poate să dorească să urineze în WC. Aici aveţi nevoie de o mică treaptă pe care să se urce.
Unele cărţi tratează modul de educare al băieţilor şi fetelor, lăsând impresia că atât băieţii cât şi fetele urinează mai întâi aşezaţi. Acest lucru nu este deloc natural pentru un băieţel şi se datorează în mare parte educaţiei primite din partea mamei. Este mult mai normal să învăţaţi un băieţel să urineze în picioare. Dacă fetiţa doreşte să urineze în picioare, lăsaţi-o până când întelege că nu este prea practic pentru ea.
Va trebui să învăţaţi copilul un cuvânt simplu, la nivelul său, care să desemneze aceste funcţii biologice. “Pipi” este un cuvânt pe care copilul îl poate spune cu uşurinţă. Se pare că acesta este cuvântul cel mai răspândit. În orice caz, trebuie să folosiţi cuvinte simple şi să evitaţi expresii complicate pe care unii părinţi le folosesc din exces de pudoare.
La fel de important este să învăţaţi copilul să urineze în locuri diferite, pentru ca acesta să nu fixeze pentru a urina un anume loc sau anumite condiţii. Controlul funcţionării vezicii pe timpul nopţii va urma un progres lent, cu perioade de ezitare, până ce se va instala definitiv. La început nu contaţi pe un progres rapid. Recompensaţi copilul, felicitându-l pentru “succese” şi treceţi cu vederea micile accidente.
Controlul nocturn al vezicii nu poate fi atins până ce nu sunt îndeplinite două condiţii. Mai întâi copilul trebuie să fie capabil să-şi controleze aceste funcţii în timpul zilei. Apoi, este necesar să poată să-şi menţine sfincterele închise fără a se trezi. Bineînţeles, controlul în timpul nopţii este mai greu de realizat decât în timpul zilei; durează, de asemenea, mai mult. Ce trebuie să faceţi, în calitate de părinţi, pentru a favoriza controlul nocturn? Nimic. Absolut nimic. Dezvoltarea naturală a vezicii şi faptul că micuţul a învăţat să-şi controleze funcţiile în timpul zilei, vor aduce, mai devreme sau mai târziu, soluţia problemei.
Cînd copilul se trezeşte în miez de noapte, cu patul ud, mulţumiţi-vă să schimbaţi cearşafurile fără să insistaţi asupra faptului.
Un copil pe care îl antrenăm să-şi controleze intestinul şi, în timpul zilei, vezica, urmând metodele descrise în această lucrare, pe care mama l-a învăţat să se păstreze curat într-o manieră destinsă, nu ar trebui să aibă probleme în a obţine controlul nocturn, la vârsta potrivită. Dificultăţile controlului nocturn se vor prezenta la copilul care a învâţat prin constrângere să-şi exercite funcţiile biologice normale în timpul zilei. Acest copil va reuşi mai greu să deprindă controlul nocturn. Poate fi iritat din pricina faptului că se fac presiuni asupra sa. Va refula în mod inconştient această animozitate împotriva părinţilor udând patul noaptea . Părinţii trebuie să înţeleagă faptul că micuţul nu face aceasta în mod deliberat. Dealtfel, doarme când se întâmplă acest lucru. Niciodată nu trebuie pedepsit un copil pentru că a udat patul noaptea.
Unele cazuri de tulburări nocturne, foarte puţin numeroase, au cauze fizice. Aceste cazuri sunt foarte clare deoarece prezintă simptome cum ar fi incapacitatea de a se controla în timpul zilei, ceea ce permite medicului să determine anomaliile. În cea mai mare parte a cazurilor copilul udă patul în timpul nopţii din cauza tensiunilor psihologice la care este supus. Dacă aceasta se întâmplă şi după vârsta de cinci ani, părinţii trebuie să se abţină să încerce diferite metode (în faţa acestei probleme părinţii sunt capabili să încerce cele mai stranii metode). Cel mai indicat este consultarea unui specialist în locul aplicării diverselor metode “după ureche”
Îi puteţi arăta copilului drumul către toaletă dar nu-l puteţi forţa să meargă înainte să fie pregătit pentru aceasta. Să presupunem că nu este încă pregătit. Să presupunem, de asemenea, că după zece zile, eforturile dumneavoastră de a-l păstra curat nu duc la nici un rezultat. Concluzia este că micuţul nu este încă pregătit pentru un astfel de antrenament. Reveniţi la scutece şi mai aşteptaţi câteva luni înainte de a încerca din nou. Eu am început cu băiatul meu când acesta avea doi ani. După o săptămână a fost evident că nu avea deloc chef să înveţe acest lucru la momentul respectiv. Decât să angajez un conflict, am revenit la scutece şi am încercat din nou la doi ani şi jumătate. Acelaşi rezultat. Nu era pregătit. Am încercat din nou la o lună după cea de-a treia aniversare. Atunci, în spaţiul a trei săptămâni a învăţat să-şi controleze atât intestinul cât şi vezica. Şi cu băiatul cel mic am încercat tot la doi ani. Nu a mers. Am mai aşteptat, şi am încercat din nou la doi ani şi jumătate. Era pregătit. Trei săptămâni mai târziu era curat.”

Buna dimineata, mamici minunate!

Fac un sondaj de opinie cu privire la detergentul si balsamul folosit pt rufele copiilor.
Eu folosesc Dalin dar ma bate gandul sa renunt si sa-i spal lucrusoarele cu detergent normal, pt adulti. Doar maine-poimaine face 2 ani, e baiat mare.
Care este parerea voastra? Voi ce si cum folositi?

Neatza
Nico noi la fete folosim de obicei Persil Sensitive, iar dc nu avem folosim de-al nostru. Nu folosesc insa balsam de rufe.