Sfaturi pentru viitoarea mamica

îngrijirea mamicii

Vrei sa iti mentii obiceiurile de ingrijire si in timpul sarcinii, dar nu stii daca este bine.
Iti este teama sa nu fie afectat si bebelusul. Iata 3 lucruri pe care nu le recomandam gravidelor.
Vopsirea parului si permanentul

Parul tau poate reactiona diferit la decolorant si vopsea in timpul sarcinii. Unii compusi din vopseaua de par se regasesc in urina, ceea ce inseamna ca sunt absorbiti si pot traversaa placenta.
De aceea, multi medici sunt rezervati in a da "unda verde" vopsirii parului in timpul sarcinii si mai ales in primul trimestru, atunci cand are loc formarea sistemului nervos al copilasului.

Ce poti face?
* Incearca sa folosesti sampoane nuantatoare.
* Foloseste o vopsea pe baza de ingrediente naturale si fara amoniac sau fa-ti suvite.

Solutiile de bronzare artificiala
Substanta lor de baza, dihidroxiacetona, este absorbita prin piele si traverseaza placenta. De aceea, este recomandat sa amani folosirea autobronzantelor pana dupa ce nasti.

Cremele care contin retinol
Nu sunt indicate pentru ca iti aduc un surplus de vitamina A. Retinolul (vitamina A) il gasesti oricum in toate produsele de origine animala, in legumele si fructele verzi, galbene (lamai, grepfrut) si portocalii (morcovi, portocale, mango, papaya).
In timpul sarcinii, ai nevoie de vitamina A, dar excesul risca sa provoace malformatii ale sistemului nervos al copilasului.

Ce poti face?
* Cremele bogate in retinol sau tratamentele pentru acnee pe baza de retinol trebuie intrerupte in timpul sarcinii. Intreaba-ti medicul inainte de a lua o decizie. Consuma alimente bogate in vitamina A, dar fara a exagera. Nu manca zilnic ficat sau morcovi. Nu lua suplimente de vitamina A decat daca medicul iti prescrie in mod special.

Exista plante care te ajuta sa ai lapte mai mult si mai pe placul bebelusului tau. In plus, tie iti calmeaza nelinistea, iar lui - colicile.

Sa ai parte doar de zile si nopti senine cu puiul tau nou-nascut pare mai usor de zis decat de facut. Primul pas spre reusita este sa-ti organizezi cum se cuvine ziua, adica sa-ti stabilesti ore fixe de plimbare, baie, masa si incearca sa le respecti. Limiteaza, deci, vizitele prietenilor mai agitati sau galagiosi, care ar putea tulbura linistea casei.

Iar daca starea ta de calm si linistea din jur nu au efect si asupra copilului, care continua sa planga, cauta un alt remediu. Poate ii este foame, sau poate ca ceva din dieta ta a trecut prin lapte si i-a iritat burtica sensibila. Exista plante care-ti stimuleaza lactatia si, in acelasi timp, usureaza digestia bebelusului tau.
Infuzia de marar

Din timpuri stravechi, mararului i s-au atribuit virtuti curative. Decoctul din seminte era folosit pentru tratarea durerilor de stomac, la copii, si a durerilor de urechi, la adulti. Femeile care n-aveau lapte fierbeau marar si beau zeama. Fitoterapeutii recomanda infuzia de seminte de marar pentru stimularea lactatiei.

Cum procedezi? Pui o lingurita cu seminte de marar macinate la o cana cu apa clocotita. O acoperi si lasi la infuzat 15-20 de minute. O strecori si o bei calduta, cate un paharel, de trei ori pe zi. Bun este si decoctul dintr-o jumatate de lingurita cu planta uscata si maruntita, fiarta 15-20 de minute intr-o cana cu apa.

Mastita atunci cand se alapteaza bebelusul

Descriere
Mastita este o inflamatie a sanului cel mai adesea relationata cu alaptarea. Aceasta inflamatie poate fi asociata cu lezarea tisulara, infectia sau ambele. Una din cinci femei care alapteaza vor suferi de mastita in timpul primelor 6 luni de viata ale copilului.

Cauze
Mastita este datorata unui flux scazut al laptelui. Cand incepe lactatia, laptele invadeaza tesutul mamar inconjurator care se inflameaza si predispune la infectie. De asemenea, infectia se dezvolta cand mamelonul devine crapat si iritat (de obicei, datorita unei tehnici de alaptare improprii), permitand patrunderea bacteriilor.
La femeile care nu alapteaza, mastita poate aparea datorita dilatarii sau iregularitatilor ductului, unei lezari a sanului (taietura sau muscatura) si foarte rar datorita cancerului mamar sau tuberculozei.
In timpul alaptarii, mastita afecteaza, de obicei, un singur san si debuteaza cu o zona dureroasa, calda si inrosita. Pot aparea febra, frisoanele, nevralgiile si simptomele pseudogripale (asemanatoare gripei). In acest caz, este necesara interventia medicului.
Agravarea mastitei se manifesta prin afectarea ganglionilor axilari, de partea sanului afectat, care sunt crescuti in volum si durerosi, accelerarea pulsului si agravarea simptomelor gripei. Mastita poate evolua spre abces mamar, care se prezinta ca o formatiune ferma si dureroasa.

Factorii de Risc
In timpul alaptarii, mastita poate aparea oricand. Perioada cu cel mai crescut risc este in primele 2 luni dupa nastere, inainte ca obiceiurile alimentare sa se reglementeze.
Factorii de risc pentru aparitia mastitei in timpul alaptarii includ:
- existenta unui episod anterior de mastita
- o golire incompleta sau intarziata a sanilor, ce favorizeaza angorjarea
- blocarea canalelor galactofore
- mameloane crapate si iritate datorate unei pozitionari incorecte a copilului la san
- diverse afectiuni sau anemia. Anemia favorizeaza aparitia oboselii si scade rezistenta organismului la infectii, de tipul mastitei.
- folosirea unor dispozitive de alaptare care duc la blocarea fluxului laptelui si la inmultirea germenilor pe suprafata mamelonului, astfel crescand riscul infectiei. Aceste dispozitive pot fi:
- invelisuri de plastic ce favorizeaza circulatia aerului spre mamelon
- invelisuri de plastic folosite la protectia mamelonului (scuturi)
- scuturi de cauciuc pentru mamelon folosite pentru a-l ajuta pe copil sa suga mai usor
- pernute ce acopera sanul folosite pentru a absorbi excesul de lapte
- sutiene speciale nepotrivite
- legaturi (chingi) pentru sani folosite sa opreasca lactatia

Diagnostic
Medicul poate diagnostica mastita pe baza simptomelor si a examinarii fizice. Daca infectia aparuta nu raspunde la tratament, culturile din laptele mamei pot ajuta la identificarea tipului de bacterie care cauzeaza infectia.

Simptome
Simptomele mastitei apar de obicei in primele 4-6 luni dupa nastere. Este necesar consultul medicului daca apar simptome timpurii ale mastitei.
In cazul mastitei, la debut de poate observa:
- o zona dureroasa pe unul din sani. Poate fi eritematoasa si calda, sau ambele
- frisoane, nevralgii si simptome asemanatoare gripei
- cresterea temperaturii la aproximativ 37, 8°C sau mai mult
Aceste simptome de debut pot aparea dupa tratarea unui blocaj al canalelor galactofore.
Cand mastita se agraveaza, se poate observa:
- cresterea pulsului (peste 100 de batai pe minut)
- o scurgere galbuie si densa de la nivelul mamelonului
- ganglionii axilari de partea sanului afectat sunt crescuti in volum si sensibili

Abcesele mamare
Ocazional, simptomele mastitei se pot agrava si poate aparea o punga de puroi (abces) in aria infectata. Simptomele abcesului mamar includ:
- o formatiune mamara ferma si dureroasa
- o zona eritematoasa la nivelul sanului
- agravarea simptomelor gripei
Infectia aftelor

Aftele (infectia "drojdiei de bere") pot apare in gura copilului si se pot raspandi la nivelul mamelonului si canalelor galactofore. Daca exista simptome de mastita care nu dispar in urma tratamentului, cum ar fi durere in zona mamelonului in timpul si dupa alaptare, durere mamara ascutita intre mese sau mameloane de culoare roz, acestea sugereaza prezenta aftelor. De asemenea, mai poate debuta prin aparitia unei dureri sau arsuri bruste in timpul unei alaptari ce progresa fara probleme.
Daca exista simptome ce sugereza prezenta aftelor trebuia ca sanii si gura copilului sa fie inspectate. Tratamentul aftelor se aplica atat mamei, cat si copilului, chiar daca nu are simptome.

Investigatii
De obicei, diagnosticul mastitei se poate stabili pe baza simptomelor si a examinarii sanului afectat.

Cultura din laptele de mama
Daca infectia nu se amelioreaza in urma tratamentului, se poate recolta o cultura din laptele mamei. Pentru a obtine proba, se preleveaza pe un tampon steril, o mica cantitate de lapte de la nivelul sanului afectat. Rezultatele culturii vor confirma prezenta mastitei bacteriene.
Ocazional, este necesar mai mult de o cura de antibiotice pentru a trata o infectie mamara. Daca nu exista raspuns la tratamentul antibiotic, rezultatele culturii pot determina antibioticul cel mai eficient.


In unele cazuri, se formeaza o punga de puroi (abces) in zona eritematoasa a sanului. Daca abcesul este prea profund ca sa poata fi palpat, se poate efectua o ecografie a sanului. Ecografia poate fi folosita si in cazul abceselor care trebuie punctionate pentru a fi drenate. De obicei, se efectueaza o cultura din lichidul extras pentru a determina organismul infectant.

Tratament in general
Cel mai important factor ce trebuie retinut despre mastita este ca tratamentul antibiotic timpuriu si continuarea alaptarii (sau pomparea) sunt esentiale pentru vindecarea ei. Amanarea tratamentului poate duce la aparitia abceselor mamare. Ameliorarea simptomelor se poate obtine prin odihna, consumarea unor cantitati crescute de lichide si folosirea aplicatiilor reci la nivelul sanului dureros. Se poate administra in siguranta Acetaminofen (Paracetamol) pentru durere si Ibuprofen pentru durere si inflamatie. Daca este necesar se pot administra ambele, alternand dozele.
Desi este dureroasa, alaptarea din sanul afectat este sigura pentru copil. Daca alaptarea din sanul afectat este prea dureroasa, se incepe cu celalalt san si se schimba in functie de curgerea laptelui. Daca mameloanele sunt prea crapate si prea dureroase ca sa se poata alapta din sanul respectiv, se foloseste o pompa pentru a goli sanii de fiecare data cand nu se poate alapta.
Acesta este momentul potrivit pentru ca mama sa ceara sfatul unui consultant in lactatie. Schimbarea pozitiior de alaptare si asigurarea unui supt corespunzator pentru copil poate sa ajute mama sa alapteze mai eficient, fara durere si prevenind astfel viitoarele episoade de mastita.

Mastita nu va disparea fara tratament. Daca exista simptome ce sugereaza mastita este nevoie de un consult de specialitate. Tratamentul prompt previne agravarea infectiei si amelioreaza simptomele in aproximativ 2 zile.
Tratamentul mastitei include, de obicei:
- antibioterapie per oral, pentru a distruge bacteria cauzatoare a infectiei
- golirea periodica a sanilor prin alaptare sau pompare. Golirea adecvata a sanului afectat previne extinderea si poate scurta evolutia infectiei
Se poate continua in siguranta alaptarea sau pomparea laptelui pentru a hrani copilul in timpul bolii si tratamentului. Copilul este cea mai eficienta pompa pentru golirea sanilor. Copilul se poate hrani in siguranta cu lapte de mama deoarece orice bacterie va fi distrusa de sucurile digestive ale acestuia.
- inainte de alaptare se aplica pe sanul afectat o panza curata, calda si umeda timp de 15 minute (pentru ca laptele sa curga mai usor); se incearca aceasta metoda cel putin de 3 ori pe zi. Astfel, este stimulata lactatia. Acelasi lucru se poate produce si prin masarea sanului afectat.
- daca este posibil, se continua alaptarea la ambii sani. Este de preferat, inceperea alaptarii cu sanul afectat deoarece este esential ca acesta sa fie golit complet. Daca este prea dureros sa se inceapa cu acest san, se poate alapta din sanul sanatos. Dupa ce curgerea laptelui a fost initiata, se alapteaza din sanul bolnav pana ce acesta devine moale si se continua din sanul sanatos pana ce copilul s-a saturat.
- se pompeaza sau se exprima manual laptele din sanul afectat, daca acesta este prea dureros pentru a alapta. Durerea mamelonara poate fi cauzata de supt pe o zona deja dureroasa.

Tratamentul abceselor mamare

Daca mastita apare din cauza blocarii canalului galactofor si se intarzie tratamentul, infectia poate evolua spre un abces. Tratamentul abceselor include:
- drenarea abceselor. Vindecarea abceselor poate dura 5-7 zile.
- tratamentul antibiotic per oral pentru a distruge bacteria ce provoaca infectia (antibioticele se administreaza intravenos numai in cazul infectiilor severe)
- golirea completa si periodica a sanilor prin alaptare sau pompare este esentiala pentru a mentine o rezerva de lapte adecvata
Majoritatea femeilor pot continua alaptarea la sanul afectat in timpul vindecarii abcesului. Cu acordul medicului, se poate acoperi zona afectata cu un tifon in timpul alaptarii.
Daca medicul recomanda intreruperea alaptarii din sanul afectat in timpul vindecarii abcesului, se poate continua alaptarea din sanul sanatos. Pomparea sau exprimarea manuala se continua periodic din sanul bolnav.

Alaptarea - beneficiile laptelui matern

Alaptarea presupune hranirea unui copil cu laptele provenit din sanul matern. Laptele matern este un lichid “viu” ce protejeaza copiii de boli si contribuie in mod activ la dezvoltarea fiecarui sistem din organismul copilului. Alaptarea stimuleaza sistemul imunitar al bebelusilor si protejeaza impotriva diareei si a infectiilor.


Organismul mamei se pregateste pentru alaptare din timpul sarcinii. Tesutul gras al sanului este inlocuit de tesutul glandular care e necesar pentru producerea laptelui.
Timp de milioane de ani, femeile si-au alaptat copiii. In antichitate, alaptarea dura pana la 12-18 luni (pana cand reaparea menstruatia femeii). Mii de ani, laptele matern a fost singura sursa de nutritie a sugarilor. Pana la aparitia laptelui praf, putine alternative erau disponibile. Daca o mama nu putea alapta, copilul era hranit cu lapte de origine animala sau cu o mixtura formata din apa, orez si faina.

Lapte matern – compozitie
Laptele matern este alimentul perfect pentru un sugar, intrucat contine toti nutrientii necesari cresterii unui copil, asigurand si mentinerea sanatatii.
Grasimi: laptele matern contine acizi grasi esentiali omega-3 necesari pentru cresterea si dezvoltarea creierului si a tesuturilor nervoase. Cantitatea de grasime pe care un copil o primeste depinde de perioada de hranire. Laptele de la inceputul alaptarii este mai sarac in grasimi, iar cel de la sfarsitul alaptarii contine concentratii ridicate de grasime. Prin urmare, cu cat mananca mai mult un copil, cu atat e mai mare continutul de grasime.
Proteine: proteinele pe care laptele matern le contine sunt mai usor de digerat decat cele din laptele praf formula. Taurina, un aminoacid foarte important pentru dezvoltarea tesuturilor creierului, se regaseste in laptele matern, dar nu si in laptele de vaca.
Zaharuri: laptele matern contine lactoza, substanta ce furnizeaza energie. Laptele matern contine cu 20-30 % mai multa lactoza decat laptele de vaca.
Vitamine si minerale: laptele matern furnizeaza sugarului o cantitate echilibrata de vitamine si minerale.
Stimulenti ai sistemului imunitar: celulele albe si imunoglobulina din laptele matern sunt responsabile pentru combaterea infectiilor.
Compozitia laptelui matern variaza in functie de perioada din zi in care se produce alaptarea si in functie de cresterea copilului.
Beneficii ale alaptarii pentru copil:
· Imunitate sporita – laptele matern contine anticorpi ce protejeaza copilul de bacterii si virusi;
· Incidenta scazuta de infectii respiratorii sau ale urechii;
· Inteligenta sporita;
· Digestie imbunatatita si constipatie mai rara;
· Risc scazut de diaree, pneumonie, infectii urinare;
· Reducerea alergiilor alimentare si a eczemelor;
· Asigura o crestere normala in greutate;
· Risc redus de dezvoltare a diabetului, cancer, artrita reumatoida, scleroza multipla, afectiuni hepatice si apendicita acuta.
· Risc diminuat de sindrom al mortii subite a sugarului;
· In cazul fetitelor alaptate, risc redus de dezvoltare al cancerului mamar;
· Promoveaza dezvoltarea structurii faciale.
Beneficii ale alaptarii pentru mama:
· Risc redus de cancer mamar, ovarian si uterin;
· Contracteptiv natural – multe femei ce alapteaza experimenteaza o intarziere a ovulatiei;
· Refacere mai rapida – alaptarea utilizeaza calorii in plus, prin urmare e mai usor pentru proaspetele mamici sa piarda din greutatea castigata in timpul sarcinii. Alaptatul ajuta uterul sa se micsoreze pana la dimensiunea normala mai repede.
· Relaxare: cand o mama alapteaza, corpul sau produce oxitocina, un hormon care induce un sentiment de calm si multumire;
· Protectie impotriva osteoporozei;
· Economie: alaptarea este mai ieftina decat laptele praf, iar mama nici nu pierde timp pentru prepararea lui;
Alimentatia mamei:
Dieta ideala pentru femeile care alapteaza e compusa din alimente din cele 3 grupuri principale. Principala sursa ar trebui sa fie carbohidratii (50-55% din alimentatie) – paste, grane si fructe. Grasimi sanatoase precum pesti grasi si avocado ar trebui sa fie consumate in proportie de 30%. Cantitatea de proteine recomandata este de 15-20%.

Femeile ce alapteaza ar trebui sa consume alimente bogate in calciu (de ex. produse lactate), si alimente bogate in fier (de ex. carne rosie, peste si pui). Pentru a compensa energia pe care o consuma alaptand, femeile ar trebui sa consume cu 300-500 calorii mai mult zilnic si mai multe lichide. In plus, este recomandat ca femeile care alapteaza sa continue sa ia vitaminele prenatale.

Precautii:
Fiecare substanta pe care o ingereaza o mama ce alapteaza are potentialul de a ajunge la copil prin laptele matern. Unele alimente, precum produsele lactate, cafeaua, nucile, mancaruri iuti pot sa deranjeze stomacul copilului, provocandu-I agitatie. Daca acest lucru se intampla, mama trebuie sa elimine acea substanta din propria alimentatie timp de 10-14 zile pentru a vedea daca problemele la copil dispar.
Orice medicament luat in timpul alaptarii trebuie aprobat de catre medic.
Pilule contraceptive: contraceptivele orale cu continut ridicat de estrogen nu sunt recomandate in perioada de alaptare, intrucat pot scade rezerva de lapte a mamei. Cele bazate doar pe progesteron nu au acelasi efect asupra secretiei de lapte, fiind deci o solutie mai buna.
Alcool: copiii intampina mari dificultati in a se dezintoxica atunci cand alcoolul ajunge la ei prin sangele matern, de aceea, este recomandata evitarea acestor substante in timpul alaptarii.
Tigarile contin toxine care pot ajunge la copil, fiind strict nerecomandate femeilor care alapteaza.

Gimnastica prenatala sau mostenirea de sanatate pe care o oferi fatului tau!

Gimnastica prenatala se adreseaza tuturor femeilor insarcinate cu o stare de sanatate favorabila si care au acordul pozitiv al medicului obstetrician pentru miscare. Desigur, miscarea in sine, practicata cu regularitate, previne alterarea sanatatii osaturii, articulatiilor si slabirea musculara. Este cu atat mai indicata miscarea in timpul sarcinii, datorita invaziei hormonale ce sustine sarcina si a secretiei unui hormon cu efect relaxant articular ce poate duce prin lipsa de miscare la instabilitate articulara.

Gimnastica prenatala se adreseaza tuturor femeilor insarcinate cu o stare de sanatate favorabila si care au acordul pozitiv al medicului obstetrician pentru miscare. Desigur, miscarea in sine, practicata cu regularitate, previne alterarea sanatatii osaturii, articulatiilor si slabirea musculara. Este cu atat mai indicata miscarea in timpul sarcinii, datorita invaziei hormonale ce sustine sarcina si a secretiei unui hormon cu efect relaxant articular ce poate duce prin lipsa de miscare la instabilitate articulara.

Principalele obiective in gimnastica prenatala sunt:

-exercitii de asuplizare musculoarticulara
-instruirea gravidei asupra posturii corecte in practicarea gesturilor uzuale si profesionale ("scoala spatelui")
-prevenirea aplatizarii boltii plantare prin tonifierea musculaturii plantare
-invatarea reflexului de distensie si cel de expulzie imbinate cu actul respirator si a pozitiilor facilitatorii cu coborarea fatului

Se recomanda intreruperea programului de exercitii in urmatoarele situatii:

- dureri localizate in diferite regiuni

- disconfort dupa efectuarea unui program de exercitii

- contractii uterine la un interval de 15 minute

- sangerari vaginale

- tulburari de auz sau de vedere

- greturi sau varsaturi

Este deosebit de importanta pregatirea fizica a femeii ,anterioara graviditatii, deoarece un organism sanatos care are calitati fizice ca: suplete, viteza, forta, coordonare motrica, foarte cultivate,ce fac parte din caracteristicile ereditare, se transmit, in general, fatului ce se va naste.

Kinetoterapeut- Sorina Chira

Atentie la kilograme in timpul sarcinii!

Cresterea cu mult in greutate in timpul sarcinii poate pune in pericol sanatatea copilului, sustin oamenii de stiinta. Copiii ai caror mame iau mult in greutate in sarcina sunt mai predispusi la boli de inima.
Studiul condus de Universitatea din Bristol a analizat datele stranse de la peste 5.000 de mame. Cercetatorii au observat ca femeile care s-au ingrasat mai mult in timpul sarcinii au avut copii la varsta de 9 ani cu o greutate ridicata, mai multa grasime corporala, un nivel mai mic de colesterol "bun", hipertensiune si alti factori de risc pentru bolile de inima, relateaza DailyMail.
Aceste rezultate sustin recomandarile nutritionistilor, potrivit carora femeile insarcinate nu trebuie sa manance pentru doi, in special daca sunt supraponderale sau obeze.
"Stim din studiile anterioare ca femeile supraponderale intampina mai multe probleme in sarcina si in timpul nasterii. Acest studiu ne-a aratat ca cele care iau cu mult in greutate in cele 9 luni de sarcina risca sanatatea copiilor pe viitor," declara dr. Abigail Fraser, din echipa de cercetatori.

Specialistii recomanda ca o femeie cu o greutate normala sa nu ia mai mult de 16 kilograme in timpul sarcinii, iar in cazul femeilor supraponderale si obeze limita este de 11 si respectiv 9 kilograme. Oamenii de stiinta au observat ca in cazul in care aceste limite sunt depasite, copilul, la varsta de 9 ani, are o greutate mai mare.
"Greutatea ideala in sarcina este o problema mult dezbatuta si la care, in momentul de fata, nu stim raspunsul. Asta pentru ca aceasta greutate reflecta atat modul in care se dezvolta copilul, cat si cresterea in greutate a mamei," explica unul dintre cercetatori.

Trebuie sa mananc cat pentru doi in sarcina?
"Este total fals. Nu cantitatea conteaza, ci calitatea. Trebuie sa mananci normal, iar alimentele alese trebuie sa fie de calitate," ne spune prof. univ. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare.

Alimentatia este foarte importanta atat in sarcina, pentru sanatatea mamei si a fatului, cat si dupa nastere. O alimentatie corecta trebuie sa mentina sanatatea mamei si sa furnizeze elementele nutritive necesare copilului. Din dieta zilnica a viitoarelor mamici nu trebuie sa lipseasca alimente precum: fructe, legume, carne slaba (in special rosie), cereale, produse lactate. Sunt recomandate si alimentele cu aport scazut de sare si cat mai putine prajeli si grasimi.

Dieta in perioada sarcinii trebuie sa contina un plus de substante nutritive precum: acid folic, seleniu, iod, betacaroten (precursor al vitaminei A), zinc, magneziu, potasiu, cupru, fier, calciu, proteine, vitamina C si complexul de vitamine B. Necesarul energetic creste in aceasta perioada cu 150 kcal/zi in primul trimestru de sarcina si cu 300 kcal/zi in trimestrul al doilea si al treilea.


De evitat in sarcina
"In aceasta perioada, alimentatia este foarte importanta si trebuie urmata o dieta cat mai sanatoasa. Trebuie evitate alimentele procesate, produsele de tip junk-food, cele de patiserie sau cofetarie, mezelurile si alimentele care contin E-uri," recomanda prof. univ. dr. Gheorghe Mencinicopschi.

Atat pe perioada sarcinii, cat si in timp ce alaptezi, este recomandat sa eviti: tutunul, alcoolul, junk-food, prajelile, alimentele pregatite la microunde, cafeaua, excesul de sare, grasimi. Indicat este sa incerci sa urmezi o alimentatie sanatoasa, sa iti prepari singura hrana pentru a-ti alege alimentele. Si calitatea apei pe care o consumi este importanta: nu trebuie sa faci exces, dar nici sa te insetezi.

De ce plânge bebeluşul tău şi cum îl poţi linişti?

Toată lumea ştie că orice copil plânge. Bebeluşii plâng pentru a comunica. Dar ce încearcă ei să transmită? Un bebeluş plângând te poate face să te întrebi dacă nu cumva este ceva grav în neregulă cu el.

Asadar, în afara cazului bine stiut în care le este foame sau vor sa râgâie, de ce plâng bebelusii si ce putem face pentru a-i linişti?

Iata câteva indicii pentru a "descifra" plânsul copiilor si solutiile posibile.

1. "Îmi este prea cald!"
În general, parintii, din dorinta de a fi cât mai grijulii cu copilul lor au tendinta de a îl îmbraca prea gros. Nu este necesar sa aiba mâneci lungi, pantaloni, ciorapi, pantofi, caciula si apoi patura înfasurata, decât daca este cu adevarat rece, atât pentru exterior cât si pentru interior.

Cel mai bun mod de a evita supra-încalzirea copilului este sa îl îmbracati în straturi. Luati-i temperatura corpului pipaindu-i spatele sau burtica (obrajii sau picioarele par mai întotdeauna reci, asa ca, nu trebuie folosit acest indiciu) si apoi scoateti sau adaugati câte un strat de haine corespunzator.

2. "Sunt suprastimulat!"
Prea multa miscare, circulatie, lumini sau sunete pot stresa un copil, pâna la punctul de a avea o criza de plâns. În timp ce ar trebui sa implicati copilul în rutina de zi cu zi, fiti atenti la felul în care se comporta în situatiile în care pare prea agitat si/sau rosu la fata.

Daca este pe punctul de a ceda, este de preferat, pentru a-l calma, sa îl duceti într-o camera cu mai putin zgomot si distractii. De asemenea, desi bine intentionati, parintii adesea suprastimuleaza copilul cu prea multe jucarii si activitati educative. Încercati sa evitati aceasta situatie antrenându-l în câte o activitate pe rând si urmarindu-i reactia.

3. "Stau inconfortabil!"
Scaunele pentru masini, carucioarele pentru plimbat, rucsacii, desi sunt creati special pentru copii, nu înseamna ca sunt neaparat confortabili. Copilul poate obosi stând într-o singura pozitie, având poate hainutele strânse la spate sau fiind prea strâns legat cu centurile de siguranta.

De asemnea, copilului îi poate displace un anumit material sau o eticheta (unele aplicatii simpatice pot irita pielea delicata). Puteti evita aceasta situatie verificând materialele de la început si radicând copilul din când în când pentru a îl lasa sa se întindă.

4. "Ma simt ignorat!"
Bebelusii tânjesc dupa atentie; pe masura ce devin constienti ca sunt mici fiinte individuale, pot deveni din ce în ce mai dornici sa fie în preajma persoanelor ce le ofera afectiune.

Din moment ce nu îsi pot chema parintii, încep să plângă. Este de preferat sa îi aratati copilului ca, desi nu sunteti în aria lui vizuala, sunteti totusi aproape si va poate auzi vocea. În timpul zilei, puteti aseza copilul într-un loc în care va poate observa miscarile si poata sta astfel linistit ca sunteţi aproape.

5. "Sunt plictisit!"
Pe masura ce bebelusul creste, va deveni mai curios de lumea ce îl înconjoara si va dori sa cunoasca cât mai multe lucruri posibile. De aceea, foarte multi copii sunt multumiti doar sa fie plimbati din camera în camera, în timp ce va faceti treburile zilnice. Tineti minte ca un copil îsi poate concentra atentia pe o distanta mica si are nevoie sa vada lucruri noi si sa fie stimulat în mod frecvent.

6. "Sunt obosit!"
Copiii au nevoie de somn, iarasi somn si iarasi somn… ! Daca sunteti un parinte în deplasare, cu bebelusul dupa Dvs, sunt sanse mari sa înceapa sa plânga, semn ca are nevoie de somn. Bebelusii pot dormi în multe medii, dar, uneori, un somn linistit în propriul lor pat face minuni pentru starea de spirit!

7. "Am colici!"
Daca copilul Dvs. continua sa plânga chiar şi după eliminarea motivelor mentionate mai sus (incluzând şi foamea şi senzaţia de râgâit), este posibil ca bebeluşul să aibă mult temuta colică.



www.medcenter.ro

Pneumonia la copii

Pneumonia este un termen general care se refera la o infectie a plaminilor, putind fi cauzata de o varietate de microorganisme, inclusiv virusi, bacterii si paraziti .

Adesea pneumonia incepe dupa o infectie a partii de sus a aparatului respirator (o infectie a nasului si a gitului). Cind se intimpla aceasta, simptomele pneumoniei incep dupa doua sau trei zile de raceala sau de durere a gitului.

Simptome
Simptomele pneumoniei variaza in functie de virsta copilului si de cauzele aparitiei ei. Citeva cauze obisnuite sint: febra , raceala, tusea , respiratia intensa neobisnuita, respiratia gifiita sau respiratia grea, respiratia fortata care face muschii coastelor unui copil sa se retracteze (muschii dintre coaste se trag in interior cu fiecare respiratie), voma, dureri ale pieptului, dureri abdominale, reducerea activitatii, pierderea apetitului (la copiii mai mari ) sau hranirea saraca (la bebelusi ) si culoarea albastruie sau gri a buzelor sau a unghiilor . Citeodata, singurele simptome ale unui copil sint febra si respiratia rapida. Si citeodata, cind pneumonia este localizata in partea de jos a plaminilor, linga abdomen , se poate sa nu fie nici un fel de problema legata de respiratie - doar febra si dureri ale abdomenului . Cind pneumonia este cauzata de bacterii, copilul infectat se imbolnaveste relativ foarte repede, cu instalarea neasteptata a febrei ridicate si a respiratiei rapide neobisnuite. Cind pneumonia este cauzata de virusi, simptomele tind sa apara mult mai treptat si adesea sint mai putin severe decit atunci cind pneumonia este cauzata de bacterii. Respiratia grea ar putea sa fie mai obisnuita in pneumonia virala.
Unele tipuri de pneumonie cauzeaza simptome care dau explicatii importante despre microbul care cauzeaza boala. De exemplu, la copiii mai mari si la adolescenti pneumonia datorata micloplasmei (pneumonia ambulanta) este recunoscuta pentru cauzarea durerilor de git si de cap, pe linga simptomele obisnuite ale pneumoniei. La copiii mici, pneumonia datorata Chlamidiei poate cauza conjunctivita (inrosirea ochilor ) cu doar o imbolnavire usoara si fara febra . In pneumonia datorata Pertussis (bacteria care provoaca tusea ) copilul poate sa aiba reprize lungi de tuse , sa se invineteasca din cauza lipsei de aer sau sa scoata un sunet ca si cum ar tusi cind incearca sa respire.

Care sint cauzele?
Pneumonia este o infectie a plaminilor care poate fi cauzata de diferite tipuri de microbi, respectiv bacterii, virusi, ciuperci si paraziti . Desi diferite tipuri de pneumonie tind sa afecteze copiii de diferite grupuri de virsta, pneumonia este de obicei cauzata de virusi. Citiva virusi care cauzeaza pneumonia: virusul gripal, virusul respirator, virusul paragripal, si adenovirusul.

Termenul pneumonia dubla este un termen de moda veche, menit sa indice ca pneumonia implica amindoi plaminii. Acest termen, desi suna impresionant, are semnificatie clinica mica, o data ce pneumonia afecteaza amindoi plaminii.

Sursa: www.musetel.ro

Ce masuri trebuie sa luati cand copilul are febra

Un copil cu febra nu trebuie imbracat gros si nici invelit excesiv, deoarece supraincalzirea va creste temperatura.

Vestimentatia trebuie sa fie obisnuita, poate chiar mai lejera, ca sa permita pierderea de caldura prin piele.


Un copil cu febra nu trebuie imbracat gros si nici invelit excesiv, deoarece supraincalzirea va creste temperatura .

Vestimentatia trebuie sa fie obisnuita, poate chiar mai lejera, ca sa permita pierderea de caldura prin piele .

In schimb, nu este recomandat a scoate copilul afara, cu unele exceptii justificate, de exemplu, vizita la medic.

Pe perioada cat copilul este febril nu amanati baia zilnica, chiar daca este vorba despre copii foarte mici sau sugari .

Copiilor de vârstă şcolară le este recomandat un dus scurt, necesar pentru reglarea temperaturii corpului si pentru revigorarea lor.

Nu intrati in panica atunci cand copilul prezinta cresterea temperaturii corpului.

Actionati cu calm, conform sfaturilor date de medicul pediatru.



Sursa: www.musetel.ro

Baita copilului

Pentru majoritatea bebelusilor apa calda are un efect linisititor.

Iata ce trebuie sa faci pentru ca baia bebelusului sa fie placuta. Cu putin noroc, acesta va deveni unul din momentele voastre favorite.


Atunci cand ii faci baie s-ar putea sa iti fie putin tema sa-l manevrezi, mai ales cand e plin de sapun si alunecos, asa ca trebuie sa-l tii bine in maini. Pentru majoritatea bebelusilor apa calda are un efect linisititor.
Unde ar trebui sa faci baie bebelusului ?
Decat sa folosesti o cada de baie standard langa care e nevoie sa te asezi sau sa stai in pozitii incomode care fac foarte dificila manevrarea copilului ar fi mai simplu sa folosesti o cadita din plastic.
Care e cel mai bun mod de a face baie bebelusului ?
Iata ce trebuie sa faci pentru ca baia bebelusului sa fie placuta. Cu putin noroc, acesta va deveni unul din momentele voastre favorite:
- Adu tot ce-ti trebuie pentru a-i face baia
- Pune in cada aproximativ 2-6 centimetri de apa calduta (32 grade Celsius)
- Adu bebelusul in camera unde vrei sa-i faci baie si dezbraca-l complet
- Introdu-l incetul cu incetul in cada folosind o mana pentru a-i sustine gatul . Ai grija sa il uzi constant cu apa calda pentru a nu-i fi frig
- Nu folosi prea mult sapun (usuca pielea copilui) si spala-l folosind mana sau un burete. Spala-i capul cu o carpa moale si sapun. Organele genitale nu au nevoie de curatare speciala si o baie obisnuita e tot ceea ce au nevoie. Daca observati mucus uscat in coltul ochilor sau in urechi ai grija sa umezesti zona inainte de a o curata.
- Usuca pielea copilului cu un prosop curat
- Infasoara copilul intr -un prosop cu gluga. Daca pielea lui este uscata sau daca are alergie la scutece poti aplica o lotiune hipoalergica pentru a-i hidrata pielea.

Sursa: www.musetel.ro

Dermatite frecvente la nou nascuti si sugari

Abordarea actuală a dermatitelor din primul an de viaţă este una complexă, ce vizează alături de o terapie activă, o îngrijire corespunzătoare a tegumentului nou-născutului şi sugarului, ţinând cont de particularităţile fiziologice ale acestuia la această vârstă.

Toţi nou-născuţii au tegumentul acoperit de aşa-numita vernix caseosa, substanţă provenită din degenerarea epidermului fetal şi secreţia glandelor sebacee, având rol de protecţie şi trecând printr-un proces natural de descuamaţie în primele săptămâni de viaţă, astfel încât tegumentul fiind mai expus, necesită măsuri de îngrijire atentă:
· lenjeria de contact cu pielea să fie din bumbac, clatită bine de detergent şi fără balsamuri pentru rufe (potenţiali factori iritativi)
· băile generale sunt indicate numai dupa vindecarea completă a cicatricii ombilicale folosind agenţi de spălare cu formule blânde, bine tolerate
· uscarea tegumentului nou-născutului să se facă prin tamponare, nu prin frecare
· utilizarea constantă, zilnică, imediat dupa baie a emolientului ce asigură hidratarea pielii, refăcând în permanenţă filmul hidrolipidic de suprafaţă (sunt de preferat produsele dermatocosmetice special concepute pentru această vârstă, nonocluzive-pentru a nu favoriza procesele de tip retenţional ce pot apărea în această perioadă pe fondul hiperseboreei fiziologice).

Dermatita seboreică
Debutează în primele 3 luni de viaţă (frecvent in perioada neonatală), responsabilă de declanşarea bolii fiind producţia crescută de sebum datorată stimulării glandelor sebacee sub influenţa hormonilor androgeni materni transferaţi transplacentar nou-născutului.
Leziunileapar iniţial pe scalp (mai ales în zona parietală şi a fontanelei anterioare ), dar pot interesa şi zona centrală a feţei, laterocervicală, toracele anterior şi pliurile mari. Se manifestă prin apariţia de scuame groase, gălbui, grasoase(cruste de lapte) cu eritem (roşeaţă) discret la nivelul pielii capului dar mai accentuat în pliuri.
La nou-născuţii prematuri sau imunodeprimaţi, boala poate îmbrăca aspecte mai severe, cu leziuni ce cuprind întreg scalpul, dar şi faţă, zonele laterocervicale, riscul de progresie către forme generalizate (eritrodermia descuamativă Leiner-Moussous) fiind mult mai mare în aceste situaţii. De asemenea se poate produce suprainfecţia bacteriană a leziunilor, mult mai frecventă la aceste categorii, tabloul clinic fiind completat în acest context în afara modificărilor locale sugestive (leziuni de tip pustulos, impetiginizări) şi de o serie de simptome generale :febră, diaree, vărsături, apatie, mai ales când aceste complicaţii infecţioase survin în formele extensive de boală.
Trebuie precizat faptul că afecţiunea nu e contagioasă, deşi în apariţia bolii e implicat şi un agent fungic (Malassezia furfur), ciuperca ce face parte din flora normală a ariilor tegumentare bogate în glande sebacee, fiind responsabilă mai ales de fenomenele inflamatorii locale (o enzimă proprie, lipază, intervine în producţia locală de acizi graşi cu rol în inflamaţie).

Conduita terapeutică
Constă pe de o parte în respectarea unor măsuri generale de ingrijire a tegumentului:
· evitarea îndepărtării mecanice a scuamelor
· utilizarea de produse dermatocosmetice destinate tegumentului hiperseboreic, non-ocluzive, sub formă de emulsii de curăţare, creme, geluri, loţiuni cu efect seboreglator;
Iar pe de altă parte, în aplicarea unei terapii active adaptată funcţie de localizarea leziunilor, manifestările clinice ale bolii şi gradul de extensie a acesteia. Se pot utiliza soluţii alcoolice conţinând agenţi keratolitici în concentraţii adecvate, în formele inflamatorii moderate sau severe: antimicotice topice (derivaţi imidazolici) şi dermatocorticoizi de potenţă scăzută şi pe arii tegumentare limitate.

Dermatita de scutec(dermatita amoniacală)
Este determinată de iritaţia tegumentului acoperit de scutece prin contactul prelungit al pielii cu urina şi scaunele acide (amoniacul, rezultat din descompunerea ureei are efect iritativ local). Astfel, apar arii eritematoase, imprecis delimitate, discret edematoase, eventual cu vezicule (băşicuţe pline cu lichid clar), interesând tegumentul de la nivelul feselor, abdomenului, partea superioară a coapselor, organele genitale externe respectând însă pliurile, unul din elementele importante în diagnosticul diferenţial cu alte afecţiuni cu sediul iniţial în pliuri (intertrigouri micotice, bacteriene, candidoză genitală, psoriazis inversat,dermatită seboreica etc).
De aceea, alături de aspectul clinic al leziunilor, trebuie efectuată o anamneză atentă pentru excluderea acestor afecţiuni cu implicaţii importante asupra pielii nou născutului şi sugarului şi care necesită o atitudine terapeutică specifică. Pentru remiterea leziunilor şi prevenţia recidivelor se recomandă respectarea unor reguli de îngrijire locală:
· schimbarea frecventă a scutecelor
· evitarea scutecelor aspre
· impermeabile sau apretate
· înfăşarea nu prea strânsă
· spălarea frecventă a pielii cu soluţii antiseptice blânde diluate, uscarea prin tamponare
· expunerea cât mai mult timp în aer liber a zonelor afectate
· evitarea produselor topice ce determină ocluzia şi maceraţia sub formă de uleiuri, unguente, pomezi răspunzătoare cel mai adesea de complicaţiile locale infecţioase bacteriene dar şi micotice, mai ales cu Candida.
Sunt indicate cremele sau pastele cu oxid de zinc cu efect sicativ, izolant, antiseptic, favorizând epitelizarea locală.

Dermatita atopică (eczema constituţională)

Este o afecţiune cutanată cu incidenţă în creştere, ce evoluează cronic, în puşee, cu perioade de remisiune completă sau parţială, având o etiopatogenie complexă, în care rolul principal îl are interacţiunea factorului genetic (pattern poligenic ) cu factorii de mediu. Boala apare la indivizii care au predispoziţie genetică (transmitere autozomal dominantă cu penetranta variabilă) de a dezvolta afecţiuni alergice (astm bronşic, rinită, conjunctivită alergică), aşa numitul teren atopic.
În patogenie, contribuie pe de o parte disfuncţia imună celulară corelată cu o rată crescută de infecţii (scăderea activităţii celulelor imune, perturbări cantitative şi calitative ale populaţiei limfocitare cu modificarea raportului LTh1/LTh2, funcţie de fazele evolutive ale bolii) alături de alte anomalii imunologice (eliberarea în cantităţi crescute de mediatori chimici-citokine,implicaţi în inflamaţie şi sinteză crescută de anticorpi tip IgE-reagine, markeri importanţi pentru atopie în 85% din cazuri), iar pe de altă parte alterări ale funcţiei de barieră cutanată prin tulburări funcţionale epiteliale, sinteza inadecvată a ceramidelor (structuri lipidice ce menţin starea de hidratare optimă a pielii), având drept consecinţă o creştere a susceptibilităţii (reactivităţii) tegumentare la factorii de mediu endogeni şi/sau exogeni cu potenţial iritativ şi/sau alergizant (alergene alimentare, aeropurtate, diverşi agenţi infecţioşi, o serie de medicamente).
De asemenea, se produc pierderi transepidermice crescute de apă, conducând la apariţia xerozei (uscăciunii) cutanate severe şi constante în tabloul clinic al bolii, interesând aproape complet tegumentul, expunându-l suplimentar, prin porţile de intrare create de fisuri la infecţii bacteriene locale, colonizarea cu stafilococ auriu a leziunilor fiind un fenomen obişnuit.
De obicei manifestările clinice debutează după vârsta de 4 luni (există un risc mai scăzut la sugarii alimentaţi natural), morfologia şi localizarea leziunilor eczematoase fiind dependente de vârsta la care survine boala şi de gradul de activitate a acesteia. Astfel, în această perioadă îmbrăca aspectul unei eczeme acute, cu leziuni eritematoedematoase exudative situate la nivelul feţei (ăn special obraji,frunte) - bilateral, simetric, dar şi la scalp (scuame pitiriaziforme pe fondul unui eritem discret şi cruste hemoragice, secundare gratajului). Respectă de obicei zona scutecelor şi aria periorală. Mai pot interesa trunchiul şi zonele de extensie ale membrelor.
Există şi o serie de forme clinice particulare cu localizări variate, şi anume : pavilion auricular, zona retroauriculară (bilateral, cu eritem intens, difuz, edem, escoriaţii şi fisuri), semimucoasa buzelor-cheilita uscată (cu leziuni eritematoscuamoase, fisurate, intens pruriginoase, cu extensie periorală), pulpele digitale (pulpita fisurară cu progresie către feţele dorsale ale degetelor şi repliurile unghiale cu modificări distrofice unghiale), localizări plantare(cu leziuni eczematoase şi buloase datorate suprainfecţiei cu streptococ hemolitic de grup A).

În afara semnelor cutanate specifice se pot asocia şi alte semne indirecte ce pledează pentru boala: paloare tegumentară, interlinia păroasă a fruntii jos situată, alopecie triangulară în zona temporală, păr fragil, uscat, mat, distrofie unghială, accentuarea pliurilor palmare, descuamare palmoplantară, pitiriazis alb, pliu suplimentar la nivelul pleoapei inferioare (semnul Dennie-Morgan), keratoza pilară (mici papule foliculare, aspre la palpare), buze uscate şi fisurate, pigmentare perioculară, accese de hipersudoraţie.

Pruritul e simptomul principal al bolii, are caracter intermitent în cursul zilei dar se agravează vesperal şi în cursul nopţii, fiind însoţit de excoriaţii şi leziuni eroziv-crustoase, frecvent impetiginizate, iar în timp de leziuni de tip prurigo şi lichenificare (îngroşare a tegumentului). E de remarcat faptul că cei afectaţi de dermatita atopică prezintă un risc crescut de a dezvolta şi alte afecţiuni cu mecanism alergic: urticarie şi/sau edem Quincke, reacţii anafilactice acute la alimente, întepături de insecte, alergii de contact, rinita şi conjunctivita alergică, astm bronşic.
Complicaţiile bolii sunt reprezentate în primul rând de infecţii (bacteriene, virale, micotice), ce nu numai că îmbracă forme severe de manifestare, însă agravează tabloul clinic al dermitei, acţionând atât ca factori alergizanţi cât şi prin potentarea fenomenelor inflamatorii locale. Dintre agenţii bacterieni, cel mai frecvent incriminaţi sunt stafilococul auriu (prezent în mod obiţnuit la nivelul tegumentului afectat) ţi streptococul beta hemolitic de grup A, ce determină local pustulizări, impetiginizări, leziuni buloase, infecţii profunde, hipodermice cu evoluţie rapid progresivă în absenţa unei antibioterapii eficace.
Leziunile determinate de infecţiile virale precum papilomavirusuri-veruci vulgare, respectiv poxvirusuri-molluscum contagiosum sunt adesea multiple, diseminate, având caracter recurent, iar cele provocate de virusul herpetic şi /sau vaccinal iau forme grave de manifestare: primoinfecţie herpetică severă dar şi infecţie herpetică diseminată-eczemă herpeticum sau infecţie vaccinală diseminată -eczemă vaccinatum(prin contaminare cu virus vaccinal), ce debutează brusc cu febră mare, alterarea importantă a stării generale şi apariţie de noi leziuni de tip papuloveziculos ce se transformă rapid în leziuni pustuloase(ombilicate central), constituind tabloul clinic al aşa - numitei pustuloze varioliforme Kaposi-Juliusberg.
Se asociază frecvent adenopatia regională. În absenţa instituirii promte a terapiei adecvate evoluţia poate fi letală prin complicaţiile pe care le poate determina(meningoencefalite,bronhopneumonii virale). Alte complicaţii posibile sunt:generalizarea bolii(eritrodermizare),sindromul paloare-hipertermie,subdezvoltare staturoponderala(favorizată de regimurile hipoalergenice restrictive).

Evoluţia clinică- în această perioadă e influenţată negativ de prezenţa infecţiilor, mai ales respiratorii, apariţia dentiţiei, modificări climatice (schimbări bruşte ale temperaturii,temperaturi extreme) dar şi de alergene din mediu. De menţionat faptul că la o parte din cazuri se produc remisiuni complete până la vârsta de 18 luni-2ani, altele evoluează până în jurul vârstei de 5ani, existând un risc de reapariţie în adolescentă sau la vârstă adultă.

Factorii de prognostic prost sunt:
· gravitatea şi extensia bolii
· istoricul familial de atopie
· asocierea cu astm bronsic
· rinita alergică
· manifestări oculare(blefarite, keratoconjunctivite, keratoconus)

În ce priveşte terapia acestei afecţiuni trebuie urmărite mai multe obiective pentru menţinerea sub control a bolii (prevenţia puşeelor şi prelungirea perioadelor de remisiune), şi anume:
1. refacerea permanenta a functiei de bariera cutanata prin utilizarea constanta,zilnica,imediat dupa baie,pe tegumentul umed,a emolientului adecvat(formula hipoalergenica,fara parfum si conservanti),de cele mai multe ori scazandu-se necesarul terapiei topice active
2. baia să fie facută cu apă calduţă, cu agenţi de spălare bine toleraţi, hipoalergenici (fără săpunuri alcaline), evitându-se traumatizarea pielii
3. evitarea contactului tegumentului cu agenţi iritativi precum: detergenţi (lenjeria să fie bine clatită), balsamuri pentru rufe, materiale sintetice, lână, solvenţi lipidici
4. evitarea atmosferei uscate, a stimulilor care produc hipersudoraţie-căldură excesivă ambientală, îmbrăcămintea ocluzivă, mai ales pe parcursul nopţii, ce amplifică pruritul şi fenomenele inflamatorii locale
5. locuinţa să fie bine aerisită
6. terapia activă topică şi/sau sistemică-dermatocorticoizi, antihistaminice sedative, antibiotice, antivirale, e necesară în timpul puţeelor eczematoase şi vizează atât combaterea inflamaţiei şi complicaţiilor locale, dar şi controlul simptomatic al bolii. Utilizarea dermatocorticoizilor trebuie făcută cu multă prudenţă, optând pentru cel mai puţin potent care controlează fenomenele inflamatorii
7. identificarea şi eliminarea factorilor trigger-declansatori ai puşeelor eczematoase:
· focarele infecţioase-bacteriene, parazitare, micotice
· alergene alimentare (cel mai frecvent incriminate sunt laptele de vacă, ouăle, soia, grâul, arahidele, nucile, produsele conservate) - sunt indicate formule de lapte hipoalergenice; nu se recomandă dietele restrictive severe ce pot determina deficiente nutriţionale
· aeroalergene: acarieni de praf, mucegaiuri, peri de animale

De asemenea, trebuie adaptată forma galenică (cremă, unguent, emulsie, loţiune) funcţie de faza evolutivă a leziunilor, aplicarea să se facă pe perioade cât mai scurte, suprafeţe tegumentare reduse, urmând o schemă individuală dependentă de vârsta, localizarea şi gradul de extensie a bolii. Această conduită scade riscul de apariţie a reacţiilor adverse locale şi/sau sistemice ale acestora (atrofie cutanată, teleangiectazii, leziuni purpurice, potenţarea infecţiilor, tahifilaxie, supresieadrenala, etc.).
Imunomodulatorii topici (pimecrolimus, tacrolimus), alternativă a dermatocoizilor cu toleranţă mai bună şi reacţii adverse minore nu sunt indicate la nou-născuti şi sugari.

Dr. Simona ALEXANDRESCU
Medic specialist dermatologie
www.medcenter.ro

Unghiile bebelusului

Nou-nascutul are de cele mai multe ori unghii care depasesc varfurile degetelor si de aceea trebuie taiate cat mai repede, pentru a nu se zgaria pe fata. Dar cum trebuie procedat?
de Laura Zaharia

Ingrjirea unghiilor presupune multa atentie si indemanare pentru orice femeie, insa, cand vine vorba de propriul tau bebelus, lucrurile se schimba, deoarece aceasta operatiune constituie o adevarata arta. Finetea pielii, dimensiunile mici ale unghiei si, nu in ultimul rand, faptul ca cel mic se misca intr-una, complica situatia. Si de parca nu ar fi indeajuns, unghiile bebelusului sunt subtiri, ascutite si cresc foarte repede, fiind nevoie sa fie taiate chiar de doua ori pe saptamana.

Cand si cum se taie?
Taierea unghiilor nu se face imediat dupa baie, atunci cand sugarul este agitat si infometat. Medicii pediatrii sustin ca momentul propice pentru a le taia este atunci cand copilul doarme adanc. Unghiile de la maini se taie intotdeauna pe rotund, in timp ce unghiile de la picioare se taie in linie dreapta, fara a interveni la colturi.

Este nevoie de o forfecuta speciala?
Forfecutele pentru copii sunt ideale, deoarece au varful rotund, pentru a nu risca taierea sau inteparea copilului la o miscare imprevizibila a acestuia. Acestea au o invelitoare protectiva pentru pastrare in siguranta si evitarea contactului cu diversi microbi si au o margine de taiere fina.

Infectii ale unghiilor
Unghiile sunt adevarate surse de 'informatii' care, prin modificarile lor, pot indica o serie de afectiuni ale organismului. Aspectul lor ajuta la diagnosticarea unor boli sau poate duce la recunoasterea unei agresiuni a diversilor agenti externi, fie ei de natura infectioasa, mecanica sau chimica. Petele de pe unghii si usurinta ruperii lor sunt un prim semn al aparitiei unei anemii - cea mai frecventa forma de anemie intalnita la sugar si la copilul mic este cea produsa de lipsa de fier si care afecteaza 25-30% dintre sugari, 20% dintre prescolari si 7% dintre scolari. Principalele semne ale unor unghii cu probleme sunt ingalbenirea, exfolierea, patarea sau deformarea lor.
copiright.121

Somn usor,bebe!
Copiii au abilitatea inascuta de a-si stabili singuri programul de somn. Totusi, deseori, copiii intampina probleme de somn care intrerup aceasta capacitate de a dormi linistiti si dupa un program propriu. Vestea buna este ca aceste probleme pot fi facute sa dispara de catre parinti.
de Silvia Marinescu

Copiii au nevoie de somn! Bebelusii de sub un an au nevoie de 13-15 ore de somn pe zi. De aceea, copiii ar trebui sa fie lasati sa doarma cat au nevoie si sa fie treziti numai pentru a fi hraniti sau pentru administrarea de medicamente.

Cand incepe un copil sa doarma o noapte intreaga? In general, cand nu mai e nevoie sa fie hranit noaptea. De la patru luni, nu mai exista nevoia fizica de a fi hranit noaptea. Asadar, daca copilul primeste un numar adecvat de calorii in timpul zilei, nu mai exista motiv sa nu doarma noaptea intreaga- si tu odata cu el!

Atentie la biberoane! Daca un copil merge la culcare dupa ce primeste un biberon, isi va forma un obicei sa nu doarma pana cand nu primeste biberonul. Asadar, nu e recomandat a se face din biberon un sprijin atunci cand vrem sa adormim un copil, pentru ca exista riscul sa-l dezvatam greu sa doarma fara sa primeasca biberon.

Copiii ar trebui sa fie lasati sa doarma cat au nevoie si sa fie trezitit numai pentru a fi hraniti sau pentru administrarea de medicamente.

De asemenea, suzetele folosite dupa 6 luni sunt si ele un impediment in calea somnului celui mic. Daca nu vrei ca cel mic sa devina dependent de ele pentru a adormi, e indicat ca in jurul varstei de 6 luni sa il inveti sa renunte la ele.

Un aliat de nadejde in a-ti invata copilul sa doarma in mod consistent si firesc este rutina de culcare. O rutina care include activitati de genul: facut baie, muzica linistititoare sau citit o poveste sunt foarte eficiente in a linisti un copil si, in acelasi timp, a se obisnui sa adoarma dupa ce urmeaza o astfel de rutina. Ca sa nu mai spun de celalalt avantaj: formarea unei legaturi cu cel mic care sa va apropie in fiecare seara.

Atentie, insa! In caz de boala sau atunci cand incep sa apara primii dintisori, disconfortul resimtit de cel mic il va face sa nu mai raspunda bine la rutina de culcare si nici sa nu mai doarma cum trebuie. Ai deosebita grija in acesta perioada sa continui ritualurile de somn si nu intervii, pe cat posibil, in programul de somn deja format.

Acum o sa vorbim putin despre cum poate forma un parinte un program de somn pentru cel mic, pentru ca acesta problema, cea a somnului unui copil, este una dintre cele mai spinoase. E necesar a stabili un program de somn pentru copil, astfel incat acesta sa ajunga intr-un final sa doarma o noapte intreaga. Rutina despre care am vorbit mai sus este foarte importanta in stabilirea acestui program, insa la fel de important este sa tii cont si de ora si sa-l asezi in patut la aceeasi ora in fiecare seara si in acelasi loc, in patutul sau. Asadar, consecventa e vitala!
In caz de boala sau atunci cand incep sa apara primii dintisori, disconfortul resimtit de cel mic il va face sa nu mai raspunda bine la rutina de culcare si nici sa nu mai doarma cum trebuie.

Unii parinti prefera sa doarma cu cel mic in pat, insa acest obicei este unul de care copilul va putea fi foarte greu dezobisnuit pe viitor. Copilul ce doarme cu parintii in pat va asocia parintii cu perioada de somn si, astfel, ii va fi foarte greu sa doarma fara ei.

In camera trebuie sa fie intuneric si o temperatura adecvata. Daca se trezeste in timpul noptii, nu ceda tentatiei de a sta cu el la infinit, de a-i vorbi sau de a te juca cu el, pentru ca astfel nu va mai adormi la fel de usor.

Atentie, cu cat este mai activ cel mic in timpul zilei, cu atat va obosi mai repede si va fi doritor sa doarma noaptea. Un pui de somn in timpul zilei este foarte important, insa ai grija sa nu se prelungeasca mai mult decat este necesar. Pentru a dormi in timpul zilei, copilul trebuie sa fie intr-o camera unde e lumina; acest lucru permite ca cel mic sa se odihneasca, insa lumina din camera incurajeaza o durata mai mica de somn. In plus, a tine copilul implicat in tot felul de activitati ziua si apoi a-l incuraja sa se odineasca noaptea il va face pe cel mic sa asocieze si mai mult noaptea si intunericul cu somnul mult-dorit.

copyright 121

Greturile de dimineata si cum scapi de ele

Sarcina este un lucru grozav. Sunt atatea schimbari in tine, ca femeie, in tine, ca om; sunt atatea lucruri noi carora trebuie sa le faci loc in viata ta. Din pacate, printre ele se afla si lucruri mai putin placute, iar primul cu care te vei confrunta sunt greturile de dimineata.
de Silvia Marinescu

Greturile in timpul sarcinii, numite de regula 'de dimineata' pentru ca in majoritatea cazurilor au loc in primele ore ale zilei, sunt declansate de schimbarile hormonale si fizice ce au loc in corpul tau. Insa, desi se numesc 'de dimineata', trebuie sa stii ca ele se pot intampla oricand in cursul zilei, intensitatea lor variind - sunt unele femei care au greturi doar in primele luni, altele care au o data sau de doua ori si altele care au greturi pe tot parcursul sarcinii.

Nu exista alt leac pentru greturi in afara de... nastere, insa sunt lucruri pe care poti sa le faci care sa-ti amelioreze cat de cat starea si sa-ti aduca o stare de confort.

Unul din lucrurile cele mai importante este sa mananci. Simptomele sunt mult mai grave atunci cand stomacul e gol, asa ca mananca cateva mese pe zi. Chiar daca te gandesti ca mancarea e ultimul lucru de care ai avea nevoie, trebuie sa te asiguri ca tu si cel mic primiti toate elementele nutritive de care aveti nevoie. Incearca mancaruri cu carbohidrati si bogate in proteine (biscuiti integrali, paine, migdale etc). Evita mancarurile grele sau grase, pentru ca pot inrautati starea de rau.

Renunta la 3 mese principale pe zi in favoarea a 4 - 5 mai mici. In timpul sarcinii, copilul care creste si tu aveti nevoie de o nutritie echilibrata.

Un alt lucru pe care trebuie sa il eviti sunt mancarurile iuti, mai ales daca le consumi seara. Ca sa eviti sa ti se faca foame la ore tarzii, tine mereu in geanta sau in sertar ceva de rontait, care sa-ti dea o stare de satietate pe parcursul zilei.

Renunta la 3 mese principale pe zi in favoarea a 4 - 5 mai mici. In timpul sarcinii, copilul care creste si tu aveti nevoie de o nutritie echilibrata, pentru ca el sa se dezvolte cum trebuie si tu sa te simti bine.

Inainte sa te dai jos din pat dimineata, mananca o gura de banana, cereale integrale sau biscuiti. Greturile de dimineata sunt mai puternice in acest moment al zilei pentru ca stomacul este gol; daca mananci ceva imediat dupa ce te-ai trezit, inainte chiar de a merge la baie, scade riscul greturilor.

Bea cat mai multe apa, mai mult de doi litri pe zi, si incearca sa nu consumi bauturi carbogazoase, pentru ca ele creeaza gaze si, deci, probleme. In plus, e important sa bei multa apa pentru a te hidrata, un lucru esential cand esti insarcinata.
Inainte sa te dai jos din pat dimineata, mananca o gura de banana, cereale integrale sau biscuiti. Greturile de dimineata sunt mai puternice in acest moment al zilei pentru ca stomacul este gol.

Fereste-te de mancaruri prea aromate, cu mirosuri puternice. E un fapt des intalnit ca mancarurile prea aromate sa faca rau femeilor insarcinate. Ar fi bine sa eviti si alte mirosuri puternice, cum ar fi fumul de tigara, carne prajita, parfumuri mult prea tari, etc. Daca un anume miros te deranjeaza catusi de putin, e bine sa-l eviti pe viitor.

Excesul de saliva care se formeaza in gura in timpul sarcinii poate sa fie si el responsabil de aparitia greturilor de dimineata. Elimina excesul de saliva spalandu-te foarte des pe dinti, mestecand guma si consumand dropsuri. Daca doctorul iti permite, poti lua si medicamente antiacid care sa te ajute.

Atunci cand te simti rau, stai in picioare sau in sezut. Daca te intinzi, nu vei face altceva decat sa intensifici starea de rau. Atunci cand ai greturi, acidul din stomac incearca sa 'urce', asa ca daca stai intinsa ii favorizezi ascensiunea. Totusi, daca trebuie neaparat sa te intinzi, ridica-ti putin capul si partea superioasa a trunchiului cu o perna sau doua.

Multe femei insarcinate descopera ca miscarile rapide pot sa le dauneze in aceasta stare. Daca asa simti si tu, incearca sa te misti cat mai incet posibil, pe tot parcursul zilei. Ia-ti pauze lungi, stai la aer curat, mergi incet si nu te grabi, iar daca e nevoie sa pleci din casa, incearca sa eviti aglomeratiile si transportul in comun.

Daca starile tale sunt mult prea deranjate, e bine sa consulti si un medic si sa discuti cu el intreaga ta stare. Nu omite nimic, spune-i cand ai greturi mai puternice - ora cat mai exacta - si daca exista alimente care ti le provoaca.

copyright 121

Ingrijirea copilului 0-1 an >

Ingrijirea pruncului incepe inca din perioada de graviditate prin ingrijirea mamei, care vizeaza mai multe aspecte: igiena corporala, igiena alimentatiei si, nu in ultimul rand, echilibrul psihoemotional. Toate o vor pregati pe mama pentru nasterea unui copil sanatos si pentru perioada alaptarii, care-i ofera celui mic dragoste, siguranta si consolare, iar mamei - daruire total
Venirea pe lume a copilului este cea mai fascinanta experienta pe care o traiesc parintii si care le trezeste o sumedenie de intrebari, de temeri, de incercari, de sperante.
Invatati si indrazniti sa va cunoasteti si sa va intelegeti zi de zi copilul si astfel veti descoperi bucuria de a fi parinte.
Ingrijirea pruncului incepe inca din perioada de graviditate prin ingrijirea mamei, care vizeaza mai multe aspecte: igiena corporala, igiena alimentatiei si, nu in ultimul rand, echilibrul psihoemotional. Toate o vor pregati pe mama pentru nasterea unui copil sanatos si pentru perioada alaptarii, care-i ofera celui mic dragoste, siguranta si consolare, iar mamei - daruire totala.
Momentul nasterii il pune pe nou-nascut in fata unor conditii noi, care impun o adaptare a tuturor aparatelor si sistemelor la viata extrauterina.
In sala de nastere nou-nascutul este supus unei serii de gesturi medicale. In primul rand se va asigura permeabilitatea cailor respiratorii prin aspirarea secretiilor din gura, nasul, faringele si stomacul copilului. Se face profilaxia oftalmiei gonococice prin instilarea unei picaturi de nitrat de argint 1% in sacul conjunctival. Se face apoi o evaluare a unor posibile malformatii congenitale. Se spala, se cantareste si sa masoara nou-nascutul.
In maternitate se efectueaza testarea tuturor nou-nascutilor pentru depistarea unor boli congenitale de metabolism: fenilcetonuria (testul Guthrie) si hipotiroidia, precum si vaccinare impotriva hepatitei (vaccinare AHB) si tuberculozei (vaccin BCG).
Ajuns acasa, copilul va deveni centrul atentiei celor din jurul sau. Camera celui mic trebuie sa fie curata, aerisita (de 3-4 ori/zi) si luminoasa.
Cresterea si dezvoltarea sa vor fi atent monitorizate atat de parinti cat si de medic, care-i va informa pe parinti despre ingrijirea corecta si atenta a copilului. In prima luna medicul va urmari nou-nascutul saptamanal, apoi lunar pana la un an. In primul an de viata dezvoltarea somatica si psihomotorie prezinta un ritm accelerat. In medie in primele 4 luni de viata sugarul va creste cu 750 g lunar, astfel ca la 4 luni isi va dubla greutatea de la nastere si se va lungi cu aproximativ 12 cm. In urmatoarele 4 luni va avea un spor ponderal de 500 g lunar, iar in ultimele 4 luni cate 250 g lunar. In ultimele 8 luni va creste in lungime cu aproximativ 1 cm lunar. Dezvoltarea motorie este caracterizata de trecerea progresiva de la pozitia orizontala la cea verticala: la 4 luni isi tine capul, la 6 luni sta in sezut, la 10 -12 luni incepe sa mearga. La 1-2 luni copilul incepe sa fixeze privirea. La 2-3 luni apare surasul si reflexul de agatat, la 4-5 luni se rostogoleste din decubit dorsal in decubit ventral si invers, la 6 luni emite cateva sunete, la 8-9 luni reactioneaza la cuvinte familiare, iar la zece luni rosteste primele cuvinte bisilabice "mama", "tata", "papa".
Pentru o dezvoltare armonioasa, alimentatia naturala este singura complet si perfect adaptata nevoilor copilului si cea care intareste legatura dintre copil si mama. Cu cat copilul va fi pus mai devreme la san (in primele 6 ore de la nastere), cu atat secretia lactata se va instala mai repede. Pe perioada alaptarii este interzis mamei consumul de alcool, tutun, excitante (cafea, ceai negru, cola, bauturi energizante etc). Mama trebuie sa-si mentina o toaleta locala buna, sa consume lichide necarbogazoase (aproximtiv 3 l/24 h) si sa aiba o alimentatie adaptata si echilibrata. Alaptarea va fi adaptata nevoilor copilului, fiecare avand propriul sau ritm de crestere. Diversificarea se va face la recomandarea medicului curant, nu mai devreme de varsta de 4 - 6 luni si va fi adaptata nevoilor fiecarui copil in parte. Se interzice folosirea informatiilor de la cunoscuti binevoitori sau de pe internet. Ca principii generale, se va introduce un singur aliment odata, numai in stare de sanatate (fara febra, varsaturi, diaree etc.), incepandu-se cu o cantitate mica care va fi crescuta treptat.
Copilul va creste frumos si sanatos daca vom acorda o atentie deosebita toaletei tegumentelor si mucoaselor, care trebuie facuta zilnic. Copilul va fi spalat la fundulet cu apa si sapun de fiecare data cand este schimbat, chiar daca nu a avut scaun, si va fi uns cu crema. Toaleta ochilor si a nasului se va face de cel putin doua ori pe zi, picurand local 2-3 picaturi de ser fiziologic. Se va curata pavilionul urechilor cu un tampon moale din bumbac. Nu vor fi introduse betisoare de vata in conductul auditiv, el avand capacitatea de autocuratare. Nu uitati - zilnic baia generala, iar in perioadele de caldura chiar si de doua ori pe zi. Pentru o mai buna curatare si hidratare a pielii puteti adauga in apa de baie tarate de grau. Nu faceti exces de cosmetice pentru copii, iar daca ati folosit o anumita gama nu o schimbati pentru ca asa ati auzit din alta parte. Nu ezitati sa cereti intotdeauna sfatul medicului curant.
Si nu in ultimul rand trebuie sa amintim faptul ca in primul an de viata un rol important in cresterea unui copil sanatos il au vaccinurile, care sunt incepute inca din maternitate asa cum am aratat mai sus, prin vaccinarea impotriva hepatitei B si a tuberculozei. Urmatoarele vaccinuri se vor face la 2 luni (impotriva difteriei, tetanosului, poliomelitei si a hepatitei B). La 4 luni vaccinarea se va face pentru difterie, tetanos si poliomelita, la 6 luni va fi identica cu cea de la 2 luni, iar la 1 an se vor administra aceleasi vaccinuri ca la 4 luni la care se adauga si vaccinarea ROR (rujeola, oreion, rubeola). Toate acestea sunt vaccinuri strict necesare si obligatorii in primul an de viata pentru a avea mai tarziu un copil sanatos si viguros. Exista pe piata si alte vaccinuri suplimentare, despre care este bine sa va informati de la medicul curant, care cunoscandu-l cel mai bine pe micut, va fi cel mai in masura sa va sfatuiasca si in aceasta directie.
Cel mai de pret dar pe care parintii il primesc sunt copii. Parintii le pot darui in schimb caldura, armonie, intelegere, respect - intr-un cuvant iubire. Si nu uitati, lasand la o parte grijile, nemultumirile sau temerile, sa va bucurati din plin de copilul dumneavoastra.

Dumitrescu Laura Maria
Medic de specialitate medicina de familie[b]

Hernia ombilicala este o problema destul de frecvent intalnita, atat la copilul nascut prematur, cat si la sugarul nascut la termen.
de Laura Zaharia

Inca din uter, in interiorul abdomenului, mai precis in spatele buricului, exista un anumit spatiu ramas deschis, care permite cordonului ombilical sa treaca, facand in acest fel legatura dintre mama de fat. Pe masura ce copilul creste, acesta se inchide, in timp ce muschii abdominali se sudeaza. In cazul unor copii, acest lucru nu se intampla in totalitate, ramanand o mica zona libera, de marimea unui varf de deget. Aceasta problema se manifesta mai ales prin iesirea buricului mult in afara, ceea ce poarta numele de hernie ombilicala. Motivele se datoreaza intarzierii inchiderii inelului ombilical, care poate fi favorizata de o serie intreaga de cauze, cum ar fi cresterea presiunii aerului din abdomen, o stare de constipatie prelungita, reprize lungi de plans sau efort de tuse, lichid in cavitatea abdominala sau organe marite patologic. In majoritatea cazurilor, aceasta afectiune nu este dureroasa si nici nu comporta vreun pericol. Hernia care apare in jurul buricului se numeste hernie ombilicala, iar cea din zona abdominala este denumita hernie inghinala.

Cand si cum se manifesta?
Statisticile arata ca hernia ombilicala se intalneste la 10% dintre copii si se manifesta in intervalul primelor 6 luni de la nastere. In aceasta perioada se pot observa, atunci cand copilul plange, niste umflaturi (ca niste basici) care apar in regiunea cordonului si care, daca sunt presate usor, se reduc, intrand in abdomen. In acest caz, copilul nu are voie sa planga mult, foarte eficient fiind si un masaj care contribuie la tonifierea musculaturii cavitatii abdominale. De-a lungul timpului s-a constatat ca hernia ombilicala apare mai des la fete decat la baieti si mai des la copiii prematuri.

Factori de risc
Herniile sunt diagnosticate in urma unei examinari fizice efectuate de catre pediatru. Copilul va fi examinat pentru a se determina daca hernia este reductibila (se poate retrage singura) sau nu. Poate fi necesara o examinare radioscopica sau cu ultrasunete, in special daca hernia nu este reductibila. Hernia ombilicala apare mai ales daca:
- exista precedente in familie - un parinte sau un frate care a avut hernie in copilarie
- copilul este nascut prematur
- testiculele nu au coborat in scrot
- copilul sufera de displazie de sold
- exista deformari ale uretrei.

Tratament
In cele mai multe cazuri, daca diametrul defectului de perete este egal sau mai mic de 1 cm, se vindeca spontan. De obicei, hernia ombilicala dispare de la sine in decursul a 12-18 luni. Aproape toate herniile ombilicale se inchid singure pana la varsta de 5 ani. Tratamentul sau recurgerea la interventia chirurgicala sunt hotarate de medicul chirurg impreuna cu pediatrul. Sunt destul de rare cazurile in care apar complicatii ale herniei ombilicale - este considerata cea mai inofensiva dintre toate tipurile de hernie. In timp, copilul creste, iar cavitatea abdominala se fortifica, inelul ombilical cicatrizandu-se treptat. Parerile sunt impartite referitor la momentul in care este nevoie de operatie in cazul herniei ombilicale. In general, daca hernia se mareste cu varsta, nu este reductibila sau daca este inca prezenta la varsta de 3 ani, este posibil ca pediatrul sa sugereze o interventie chirurgicala. O operatia de hernie este relativ usoara. Deseori, copiii pot pleca acasa in aceeasi zi in care au suferit aceasta interventiei chirurgicala. O data ce hernia este inchisa, spontan sau in urma unei interventii chirurgicale, posibilitatea de recurenta este foarte mica.

Ce este hernia inghinala?
Pe masura ce fetusul masculin creste si se dezvolta in corpul mamei, testiculele se dezvolta in abdomen, iar apoi coboara in scrot, prin asa-numitul canalul inghinal. Imediat dupa nastere canalul inghinal se inchide prevenind astfel retragerea testiculelor inapoi in abdomen. Daca insa aceasta zona nu se inchide complet, o portiune a intestinului poate ajunge in canalul inghinal printr-o portiune slabita a peretelui abdominal inferior, cauzand hernia inghinala. Desi fetele nu au testicule, ele au un canal inghinal si astfel hernia inghinala poata sa apara si la ele.

Iar sughite. Ce sa fac?

Bebelusul tau poate sughita destul de regulat dupa sau intre mese, insa medicii sunt unanim de acord ca este un gest absolut normal si nu are alte efecte ulterioare decat faptul ca cel mic va fi deranjat de el. Inca din saptamana a 16-a de sarcina copilul isi suge degetul mare de la mana si in acest fel va inghiti mult lichid amniotic, urmat de o repriza de sughit. Mai mult decat atat, specialistii spun ca cel mic invata sa sughita chiar inainte de a invata sa respire, fara a produce insa nici un sunet, deoarece traheea ii este plina cu lichid. Deseori, la ecografia efectuata in ultima perioada a sarcinii, bebelusii pot fi vazuti sughitand.

Dar de unde provine sughitul?
Sughitul consta in contractii bruste ale diafragmei, la intervale ritmice de timp, care impiedica aerul sa mai treaca prin trahee, astfel incat coardele vocale vibreaza si produc acele sunete specifice. De-a lungul timpul, specialistii au constatat ca la bebelusi acesta se poate declansa usor daca le este frig, daca au fost intorsi sau intinsi prea brusc, daca au avut o eructatie puternica sau fara vreun motiv identificabil, daca sunt nervosi, agitati sau iritati.

Ce se poate face?
Daca in cazul copiilor mai mari metoda cea mai eficienta pentru combaterea sughitului este tinerea respiratiei cat mai mult timp posibil sau inghitirea unei cantitati mai mari de apa, la sugari lucrurile sunt un pic mai delicate. Exista insa si in cazul lor cateva remedii foarte eficiente. Imediat ce copilul a inceput sa sughita, va fi luat in brate si tinut cu burtica lipita de corpul mamei, de preferat 'piele la piele', deoarece caldura si compresiunea locala vor schimba pozitia bulei de aer care declanseaza excitatia nervului frenic, care este raspunzator de reflexul de a sughita. O alta metoda eficienta pentru combaterea sughitului este masarea usor pe spate a bebelusului sau aplicarea unui prosop cald pe burtica. Daca sughitul nu trece, se poate da putin ceai caldut (anason, chimen, musetel), care poate fi indulcit cu o lingurita de zahar si adaugate cateva picaturi de suc de lamaie. Chiar daca micile sfaturi babesti spun ca se pot da copilului cateva picaturi de lamaie, acest lucru nu este deloc recomandat de catre medicii pediatri. Pentru a evita pe viitor declansarea unei noi reprize de sughit, se vor verifica orificiile tetinei sau se va corecta tehnica alimentarii la san, pentru ca bebelusul sa inghita cat mai putin aer.

Haaapciu!
Un alt gest la fel de raspandit la copiii mici este stranutul, care nu inseamna neaparat o instalare a racelii (doar daca nasul incepe sa curga poate fi vorba de o raceala). De obicei, stranutul este cauzat de praf si de mucozitatile uscate care s-au adunat la baza nasului. Stranutul este modalitatea corpului de a inlatura o iritatie din nas. Atunci cand copilul simte ca ceva il gadila pe dinauntrul nasului, organismul reactioneaza trimitand un mesaj intr-o parte speciala a creierului care este denumita 'centrul de stranut'. Acesta trimite mai departe un semnal tuturor muschilor care 'lucreza' impreuna pentru a crea acest uimitor proces numit stranut. O alta cauza frecventa a stranutului poate fi instalarea unei alergii. Cei mai frecventi alergeni prezenti in randul celor mici sunt alimentele. Circa 1 din 20 de copii face o alergie din cauza unui aliment. Cele mai raspandite produse la care copiii fac alergii sunt capsunile, ouale, carnea, ciocolata si arahidele. Si polenul este responsabil de aceasta problema, iar procentul copiilor afectati de alergia la polen este de aproximativ 10%. Aceasta alergie se instaleaza cel mai adesea dupa varsta de 3-4 ani. Chiar si animalele de companie pot afecta starea de sanatate a micutului, la fel ca si prezenta mucegaiurilor care contin o substanta care creste in perioadele ploioase si umede. Ca sa afle de unde vine problema, pediatrul va cere un test de sange care poate determina anticorpii specifici unui anumit alergen. Vestea buna este ca factorii alergenici se schimba in timp, astfel ca pe masura ce inainteaza in varsta, motivul aparitiei unei reactii alergice poate disparea. Statisticile arata ca, in Europa, una din patru persoane sufera de o alergie si unul din cinci copii are astm.