Frumos subiect...In jurul varstei de 40 ani pot spune ca mi-am definit personalitatea. Sunt o sagetatoare cu ascendent in scorpion.Asta poate spune multe si cred ca acum sunt in deplinatatea tuturor functiilor.Am si defecte o groaza, dar cine n-are !?
Sunt o mare iubitoare de copii, este primul lucru pe care-l spun despre mine. Imi place enorm sa traiesc alaturi de copii si nu concep viata fara ei. Din acest motiv mai vreau sa mai am copii.
Nu am avut, pana acum o viata prea roz, dpdv personal si sufletesc. Dupa 35 ani pot spune ca ma simt implinita din acest punct de vedere.
Mi-am pierdut mama copil fiind, aveam 10 ani cand s-a operat de cancer mamar si a mai trait 5 ani dupa operatie...Nici n-am apucat sa o cunosc prea bine, caci a stat numai in spital timp de 4 ani si apoi a dat-o acasa ca nu mai aveau ce sa-i faca...Eu n-am stiut acest lucru, iar in ultimul an a fost mai mult inconstienta(de la morfina). A murit cu 3 zile inainte ca eu sa incep liceul, in 1985. Ajunsesem sa fiu invidioasa pe fetele care aveau mame.....Mi-a lipsit enorm si inca imi lipseste...Acum , dupa 25 de ani de la moartea ei pot spune ca imi aduc aminte de ea cu placere, dar am lacrimi in ochi , acum cand scriu despre ea... O buna parte din sufletul meu s-a dus odata cu ea...
Cat despre tatal meu, am numai cuvinte de lauda si respect. L-am pierdut si pe el, saracul , intr-un accident rutier in 2000 si plang cand am momente in viata cand aveam nevoie mare de el. In fine, asta se pare ca e viata...
Am stat 10 ani casatorita cu un om, pe care l-am iubit la inceput, dar care s-a dovedit ca pentru el, o sotie este ultima pe scara lui de valori.Numai 4 ani au fost buni, restul de 6 ani m-am chinuit, crezand ca oamenii se schimba...Nu, oamenii nu se schimba !
Am trecut prin cei mai frumosi ani ai vietii prin umilinte si dezamagire, caci m-a luat in casatorie si pentru situatia mea materiala si mi-am dat seama cam tarziu.Cand a inceput sa faca bani (lucreaza afara, e inginer tehnolog) n-a mai contat cu ce am pornit in casnicie.Toata viata mi-a cerut bani, el si-i punea la tescherea...Dar am ceva bun in viata mea - pe Alexandra, pentru care mi-au trebuit 4 ani s-o am (primii ani de casnicie). Dar astea fac parte din trecut, am reusit sa trec peste toate, luand viata de multe ori de la capat.
Spuneam ca acum ma simt implinita.Am un sot minunat, care nu seamana cu fostul decat la sex
- sunt amandoi barbati...Am vrut pe cineva cu copil si am gasit. Am acum si un baiat Ionut, pe care mama lui nu l-a dorit si l-a crescut tatal lui.Bietul copil, nu a spus niciodata -mama-
Imi mai doresc un copilas si cu actualul sot, imi place sa fiu inconjurata de copii.Sunt topita dupa copiii mei si vreau sa la fiu alaturi in viata cat mai mult posibil, sa nu patesca la fel ca mine cu mama mea... Si mai ales ca o sa fiu distrusa cand acestia vor pleca la facultate ( Ionut -17 ani), iar Mitza mea va pleca si ea( mai dureaza insa, are aproape 13 ani). Copiii mei ma fac sa ma simt tanara si sufleteste, pentru ca am atata iubire de daruit si vreau sa am cui da...Daca ma ajuta bunul D-zeu sa mai fac un copilas, as fii cea mai fericita mama din lume...Unii mi-au spus ca nu sunt zdravana la cap, sa mai fac acum copii, ca noi vom fii batrani cand el va avea 20 de ani...Nu prea ii bag in seama si-mi vad de treaba mea.
Ar fii mai multe de spus...poate am sa mai scriu.
Va pup si va doresc sa aveti parte numai de bine in viata