Sertarelul cu copii

In viata de zi cu zi, alaturi de noi discutand despre copii si alte subiecte
 
AcasaAcasa  PortalPortal  CautareCautare  MembriMembri  InregistrareInregistrare  ConectareConectare  

,,Un copil poate oricand sa-l invete pe un adult trei lucruri: cum sa fie multumit fara motiv, cum sa nu stea locului niciodata si cum sa ceara cu insistenta ceea ce-si doreste''. Paulo Coelho


 


Distribuiti | 
 

 In Memoriam - ADRIAN PAUNESCU

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
guzelnico
membru de baza
membru de baza
avatar

Mesaje : 1561
Data de inscriere : 12/04/2010
Varsta : 43
Localizare : Istanbul- Turcia

MesajSubiect: In Memoriam - ADRIAN PAUNESCU   Vin Noi 05, 2010 8:43 pm

Rugă Pentru Părinţi

Enigmatici si cuminti,
Terminându-si rostul lor,
Lânga noi se sting si mor,
Dragii nostri, dragi parinti.

Chiama-i Doamne înapoi
Ca si-asa au dus-o prost,
Si fa-i tineri cum au fost,
Fa-i mai tineri decât noi.

Pentru cei ce ne-au facut
Da un ordin, da ceva
Sa-i mai poti întârzia
Sa o ia de la început.

Au platit cu viata lor
Ale fiilor erori,
Doamne fa-i nemuritori
Pe parintii care mor.

Ia priviti-i cum se duc,
Ia priviti-i cum se sting,
Lumânari în cuib de cuc,
Parca tac, si parca ning.

Plini de boli si suferind
Ne întoarcem în pamânt,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiati-i pe parinti.

E pamântul tot mai greu,
Despartirea-i tot mai grea,
Sarut-mâna, tatal meu,
Sarut-mâna, mama mea.

Dar de ce priviti asa,
Fata mea si fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei ma duc si eu.

Sarut-mâna, tatal meu,
Sarut-mâna, mama mea.
Ramas bun, baiatul meu,
Ramas bun, fetita mea,

Tatal meu, baiatul meu,
Mama mea, fetita mea.

Sus In jos
guzelnico
membru de baza
membru de baza
avatar

Mesaje : 1561
Data de inscriere : 12/04/2010
Varsta : 43
Localizare : Istanbul- Turcia

MesajSubiect: Re: In Memoriam - ADRIAN PAUNESCU   Vin Noi 05, 2010 8:46 pm

Totusi iubirea

Si totusi existã iubire
Si totusi existã blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mã tem.

Si totusi e stare de veghe
Si totusi murim repetat
Si totusi mai cred în pereche
Si totusi ceva sa-ntâmplat.

Pretentii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric si tu
Intrãm în amor fãrã nume
Fiorul ca fulger cãzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Retele pe cãi au cãzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeste-le tu c-un sãrut.

Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mã simt Dumnezeu
Continuã lumea femeie
Cu plozi scrisi în numele meu.

Afarã roiesc întunerici
Aici suntem noi luminosi
Se ceartã-ntre ele biserici
Fãcându-si acelasi repros.

Si tu si iubirea existã
Si moartea existã în ea
Imi place mai mult când esti tristã
Tristetea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mã sprijin de cer,
Tu esti în puterile mele,
Desi închizitii te cer.

Ce spun se aude aiurea,
Mã-ntorc la silaba dintâi,
Prãval peste tine pãdurea:
Adio, adicã rãmâi.

Si totusi existã iubire
Si totusi existã blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mã tem.



Sus In jos
guzelnico
membru de baza
membru de baza
avatar

Mesaje : 1561
Data de inscriere : 12/04/2010
Varsta : 43
Localizare : Istanbul- Turcia

MesajSubiect: Re: In Memoriam - ADRIAN PAUNESCU   Vin Noi 05, 2010 10:59 pm

Repetabila Povara

Cine are parinti, pe pamânt nu în gând
Mai aude si-n somn ochii lumii plângând
Ca am fost, ca n-am fost, ori ca suntem cuminti,
Astazi îmbatrânind ne e dor de parinti.

Ce parinti? Niste oameni ce nu mai au loc
De atâtia copii si de-atât nenoroc
Niste cruci, înca vii, respirând tot mai greu,
Sunt parintii acestia ce ofteaza mereu.

Ce parinti? Niste oameni, acolo si ei,
Care stiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, dupa actele lor,
Nu conteaza deloc, ei albira de dor
Sa le fie copilul c-o treapta mai domn,
Câta munca în plus, si ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca si când as urla,
Eu îi stiu si îi simt, patimind undeva.
Ne-amintim, si de ei, dupa lungi saptamâni
Fii batrâni ce suntem, cu parintii batrâni
Daca lemne si-au luat, daca oasele-i dor,
Daca nu au murit tristi în casele lor...
Între ei si copii e-o prasila de câini,
Si e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are parinti, pe pamânt nu în gând,
Mai aude si-n somn ochii lumii plângând.
Ca din toate ce sunt, cel mai greu e sa fii
Nu copil de parinti, ci parinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însa pentru potop, înca nu-i de ajuns.
Mai avem noi parinti? Mai au dânsii copii?
Pe pamântul de cruci, numai om sa nu fii,

Umiliti de nevoi si cu capul plecat,
Într-un biet orasel, într-o zare de sat,
Mai asteapta si-acum, semne de la stramosi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocosi,
Si ca niste stafii, ies arare la porti
Despre noi povestind, ca de mosii lor morti.

Cine are parinti, înca nu e pierdut,
Cine are parinti are înca trecut.
Ne-au facut, ne-au crescut, ne-au adus pâna-aci,
Unde-avem si noi însine ai nostri copii.
Enervanti pot parea, când n-ai ce sa-i mai rogi,
Si în genere sunt si nitel pisalogi.
Ba nu vad, ba n-aud, ba fac pasii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult sa le spui si explici,
Cocosati, cocârjati, într-un ritm infernal,
Te întreaba de stii pe vre-un sef de spital.
Nu-i asa ca te-apuca o mila de tot,
Mai cu seama de faptul ca ei nu mai pot?
Ca povara îi simti si ei stiu ca-i asa
Si se uita la tine ca si când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurta vreme de dus
Pe constiinta povara acestui apus
Si pe urma vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au si ne cer.
Iar când vom începe si noi a simti
Ca povara suntem, pentru-ai nostri copii,
Si abia într-un trist si departe târziu,
Când vom sti disperati vesti, ce azi nu se stiu,
Vom pricepe de ce fiii uita curând,
Si nu vad nici un ochi de pe lume plângând,
Si de ce înca nu e potop pe cuprins,
Desi ploua mereu, desi pururi a nins,
Desi lumea în care parinti am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduïta de plâns
Sus In jos
Admin
Admin
Admin


Mesaje : 279
Data de inscriere : 11/04/2010

MesajSubiect: Te salut, generatie in blugi!   Sam Noi 06, 2010 6:29 am

.......Era intr-o joi..... era Cenaclul Flacara.....
stateam cu sufletul la gura, ascultam si fredonam....
era simplu si complicat, in acelasi timp.......
era......Adrian Paunescu.....
scria demult asa:

Acuma când murim ne-ntoarcem blând
Cu toţii spre ediţia cea pură
Şi ploile ne-aşează murmurând
În matricea primară din natură.
Am fost risipitori şi guralivi,
Am urmărit halucinante ţeluri,
Murim, redevenind definitivi,
Spre-a reintra în temple şi-n pasteluri.
Iată de ce simt inima în piept
Dictându-mi ea pasteluri pentru-o carte
Şi-un trăsnet din natură mai aştept
Ce scriu aici să ardă mai departe.


s-a dus un suflet......dar, ne-a ramas poetul.....


Abia acum

Rănit la piept de crivăţul câinesc,
Ce-mi bandajează rănile cu luna,
Abia acum încep să te iubesc
Când simt că te-am pierdut pe totdeauna.

Şi rănile mereu mă vor durea,
Slăvind întâmpinarea ta târzie
Şi-abia acum îţi spun „iubita mea”,
Când nici nu-ţi ştiu adresa spre a-ţi scrie.

Deodată, apa lumii te-a-nghiţit,
Deodată am rămas rănit de crivăţ,
Gesticulând spre minus infinit
Şi construind delicte împotriva-ţi

Atunci când totul se-ntâmplă firesc
Ne-mpotriveam ca soarele şi luna,
Şi-abia acum încep să te iubesc
Când simţ că te-am pierdut pe totdeauna.

Deodată ce spun eu şi ce spui tu
Sunt două înghetate limbi străine
Şi la hotarul dintre da şi nu
Un martor mut mi-ar tot vorbi de tine.

cam asa ne-ar raspunde.......
Dumnezeu sa te odihneasca, Adrian Paunescu!
Sus In jos
http://sertarelulcucopii.forumdediscussions.com
guzelnico
membru de baza
membru de baza
avatar

Mesaje : 1561
Data de inscriere : 12/04/2010
Varsta : 43
Localizare : Istanbul- Turcia

MesajSubiect: Re: In Memoriam - ADRIAN PAUNESCU   Sam Noi 06, 2010 9:35 am

http://www.youtube.com/watch?v=BRk-gjAE_ks
Sus In jos
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: In Memoriam - ADRIAN PAUNESCU   

Sus In jos
 
In Memoriam - ADRIAN PAUNESCU
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Sertarelul cu copii :: Cultura,societate,timp liber-
Mergi direct la: