Sertarelul cu copii In viata de zi cu zi, alaturi de noi discutand despre copii si alte subiecte |
,,Un copil poate oricand sa-l invete pe un adult trei lucruri: cum sa fie multumit fara motiv, cum sa nu stea locului niciodata si cum sa ceara cu insistenta ceea ce-si doreste''. Paulo Coelho
|
| | In Memoriam - ADRIAN PAUNESCU | |
| | Autor | Mesaj |
---|
guzelnico membru de baza
Mesaje : 1561 Data de inscriere : 12/04/2010 Varsta : 50 Localizare : Istanbul- Turcia
| Subiect: In Memoriam - ADRIAN PAUNESCU Vin Noi 05, 2010 8:43 pm | |
| Rugă Pentru Părinţi
Enigmatici si cuminti, Terminându-si rostul lor, Lânga noi se sting si mor, Dragii nostri, dragi parinti.
Chiama-i Doamne înapoi Ca si-asa au dus-o prost, Si fa-i tineri cum au fost, Fa-i mai tineri decât noi.
Pentru cei ce ne-au facut Da un ordin, da ceva Sa-i mai poti întârzia Sa o ia de la început.
Au platit cu viata lor Ale fiilor erori, Doamne fa-i nemuritori Pe parintii care mor.
Ia priviti-i cum se duc, Ia priviti-i cum se sting, Lumânari în cuib de cuc, Parca tac, si parca ning.
Plini de boli si suferind Ne întoarcem în pamânt, Cât mai suntem, cât mai sunt, Mângâiati-i pe parinti.
E pamântul tot mai greu, Despartirea-i tot mai grea, Sarut-mâna, tatal meu, Sarut-mâna, mama mea.
Dar de ce priviti asa, Fata mea si fiul meu, Eu sunt cel ce va urma Dragii mei ma duc si eu.
Sarut-mâna, tatal meu, Sarut-mâna, mama mea. Ramas bun, baiatul meu, Ramas bun, fetita mea,
Tatal meu, baiatul meu, Mama mea, fetita mea.
| |
| | | guzelnico membru de baza
Mesaje : 1561 Data de inscriere : 12/04/2010 Varsta : 50 Localizare : Istanbul- Turcia
| Subiect: Re: In Memoriam - ADRIAN PAUNESCU Vin Noi 05, 2010 8:46 pm | |
| Totusi iubirea
Si totusi existã iubire Si totusi existã blestem Dau lumii, dau lumii de stire Iubesc, am curaj si mã tem.
Si totusi e stare de veghe Si totusi murim repetat Si totusi mai cred în pereche Si totusi ceva sa-ntâmplat.
Pretentii nici n-am de la lume Un pat, întuneric si tu Intrãm în amor fãrã nume Fiorul ca fulger cãzu.
Motoarele lumii sunt stinse Retele pe cãi au cãzut Un mare pustiu pe cuprins e Trezeste-le tu c-un sãrut.
Acum te declar Dumnezee Eu însumi mã simt Dumnezeu Continuã lumea femeie Cu plozi scrisi în numele meu.
Afarã roiesc întunerici Aici suntem noi luminosi Se ceartã-ntre ele biserici Fãcându-si acelasi repros.
Si tu si iubirea existã Si moartea existã în ea Imi place mai mult când esti tristã Tristetea, de fapt, e a ta.
Genunchii mi-i plec pe podele Cu capul mã sprijin de cer, Tu esti în puterile mele, Desi închizitii te cer.
Ce spun se aude aiurea, Mã-ntorc la silaba dintâi, Prãval peste tine pãdurea: Adio, adicã rãmâi.
Si totusi existã iubire Si totusi existã blestem Dau lumii, dau lumii de stire Iubesc, am curaj si mã tem.
| |
| | | guzelnico membru de baza
Mesaje : 1561 Data de inscriere : 12/04/2010 Varsta : 50 Localizare : Istanbul- Turcia
| Subiect: Re: In Memoriam - ADRIAN PAUNESCU Vin Noi 05, 2010 10:59 pm | |
| Repetabila Povara
Cine are parinti, pe pamânt nu în gând Mai aude si-n somn ochii lumii plângând Ca am fost, ca n-am fost, ori ca suntem cuminti, Astazi îmbatrânind ne e dor de parinti.
Ce parinti? Niste oameni ce nu mai au loc De atâtia copii si de-atât nenoroc Niste cruci, înca vii, respirând tot mai greu, Sunt parintii acestia ce ofteaza mereu.
Ce parinti? Niste oameni, acolo si ei, Care stiu dureros ce e suta de lei. De sunt tineri sau nu, dupa actele lor, Nu conteaza deloc, ei albira de dor Sa le fie copilul c-o treapta mai domn, Câta munca în plus, si ce chin, cât nesomn!
Chiar acuma, când scriu, ca si când as urla, Eu îi stiu si îi simt, patimind undeva. Ne-amintim, si de ei, dupa lungi saptamâni Fii batrâni ce suntem, cu parintii batrâni Daca lemne si-au luat, daca oasele-i dor, Daca nu au murit tristi în casele lor... Între ei si copii e-o prasila de câini, Si e umbra de plumb a preazilnicei pâini.
Cine are parinti, pe pamânt nu în gând, Mai aude si-n somn ochii lumii plângând. Ca din toate ce sunt, cel mai greu e sa fii Nu copil de parinti, ci parinte de fii.
Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns Însa pentru potop, înca nu-i de ajuns. Mai avem noi parinti? Mai au dânsii copii? Pe pamântul de cruci, numai om sa nu fii,
Umiliti de nevoi si cu capul plecat, Într-un biet orasel, într-o zare de sat, Mai asteapta si-acum, semne de la stramosi Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocosi, Si ca niste stafii, ies arare la porti Despre noi povestind, ca de mosii lor morti.
Cine are parinti, înca nu e pierdut, Cine are parinti are înca trecut. Ne-au facut, ne-au crescut, ne-au adus pâna-aci, Unde-avem si noi însine ai nostri copii. Enervanti pot parea, când n-ai ce sa-i mai rogi, Si în genere sunt si nitel pisalogi. Ba nu vad, ba n-aud, ba fac pasii prea mici, Ba-i nevoie prea mult sa le spui si explici, Cocosati, cocârjati, într-un ritm infernal, Te întreaba de stii pe vre-un sef de spital. Nu-i asa ca te-apuca o mila de tot, Mai cu seama de faptul ca ei nu mai pot? Ca povara îi simti si ei stiu ca-i asa Si se uita la tine ca si când te-ar ruga...
Mai avem, mai avem scurta vreme de dus Pe constiinta povara acestui apus Si pe urma vom fi foarte liberi sub cer, Se vor împutina cei ce n-au si ne cer. Iar când vom începe si noi a simti Ca povara suntem, pentru-ai nostri copii, Si abia într-un trist si departe târziu, Când vom sti disperati vesti, ce azi nu se stiu, Vom pricepe de ce fiii uita curând, Si nu vad nici un ochi de pe lume plângând, Si de ce înca nu e potop pe cuprins, Desi ploua mereu, desi pururi a nins, Desi lumea în care parinti am ajuns De-o vecie-i mereu zguduïta de plâns
| |
| | | Admin Admin
Mesaje : 279 Data de inscriere : 11/04/2010
| Subiect: Te salut, generatie in blugi! Sam Noi 06, 2010 6:29 am | |
| .......Era intr-o joi..... era Cenaclul Flacara..... stateam cu sufletul la gura, ascultam si fredonam.... era simplu si complicat, in acelasi timp....... era......Adrian Paunescu..... scria demult asa:
Acuma când murim ne-ntoarcem blând Cu toţii spre ediţia cea pură Şi ploile ne-aşează murmurând În matricea primară din natură. Am fost risipitori şi guralivi, Am urmărit halucinante ţeluri, Murim, redevenind definitivi, Spre-a reintra în temple şi-n pasteluri. Iată de ce simt inima în piept Dictându-mi ea pasteluri pentru-o carte Şi-un trăsnet din natură mai aştept Ce scriu aici să ardă mai departe.
s-a dus un suflet......dar, ne-a ramas poetul.....
Abia acum
Rănit la piept de crivăţul câinesc, Ce-mi bandajează rănile cu luna, Abia acum încep să te iubesc Când simt că te-am pierdut pe totdeauna. Şi rănile mereu mă vor durea, Slăvind întâmpinarea ta târzie Şi-abia acum îţi spun „iubita mea”, Când nici nu-ţi ştiu adresa spre a-ţi scrie. Deodată, apa lumii te-a-nghiţit, Deodată am rămas rănit de crivăţ, Gesticulând spre minus infinit Şi construind delicte împotriva-ţi Atunci când totul se-ntâmplă firesc Ne-mpotriveam ca soarele şi luna, Şi-abia acum încep să te iubesc Când simţ că te-am pierdut pe totdeauna. Deodată ce spun eu şi ce spui tu Sunt două înghetate limbi străine Şi la hotarul dintre da şi nu Un martor mut mi-ar tot vorbi de tine. cam asa ne-ar raspunde....... Dumnezeu sa te odihneasca, Adrian Paunescu! | |
| | | guzelnico membru de baza
Mesaje : 1561 Data de inscriere : 12/04/2010 Varsta : 50 Localizare : Istanbul- Turcia
| Subiect: Re: In Memoriam - ADRIAN PAUNESCU Sam Noi 06, 2010 9:35 am | |
| | |
| | | Continut sponsorizat
| Subiect: Re: In Memoriam - ADRIAN PAUNESCU | |
| |
| | | | In Memoriam - ADRIAN PAUNESCU | |
|
| Permisiunile acestui forum: | Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
| |
| |
| |
|